Bruce Sterling, Love Is Strange (2012)

În octombrie 2013, am avut ocazia să parcurg cel mai recent roman al lui Bruce Sterling, Love Is Strange (Editura 40k, Milano, 2012). Volumul este subintitulat „O poveste de dragoste paranormală” şi… reinventează o subspecie literară. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Personajele principale ale romanului sunt, în ordinea apariţiei, Gavin Tremaine şi Farfalla Corrado. El este un viitorolog din Seattle, ea este o călătoare prin lume. El vede viitoruri probabile cu ajutorul tendinţelor sociale, ea are viziuni mistice în care i se înfăţişează viitoruri posibile. (Paul Muad’Dib nu a fost singur.)

Cei doi se întâlnesc pe insula Capri, la un congres de viitorologie, şi încep un ritual complex de curtare, evitare, căutare, şicanare, fermecare, separare şi reconciliere care îi plimbă din Capri în Seattle şi din Ivrea în Sao Paulo. Gavin are o iubită, Madeleine, cu care la un moment dat încearcă să se căsătorească – mai mult din inerţie decât din alte motive. Farfalla are un iubit, Pancrazio, care e un fel de Picasso al circuitelor electronice proiectate artistic – obsedat de propria muncă, admirat de cohorte de tineri şi neglijent cu femeile din viaţa lui. Gavin mai are şi o soră goth, Eliza, cu care Farfalla se împrieteneşte. Farfalla are şi ea un frate mai tînăr, Rafael, cam rebel şi aiurit, dar care, la momentul potrivit, flirtează cu Eliza. Iar strădania personajelor principale de a fugi unul de celălalt nu face decât să-i aducă laolaltă în cu totul alt oraş, în altă emisferă…

Pînă aici, totul pare să fie o pastişă a romanului de dragoste contemporan. Numai că… Bruce Sterling intervine cu talentul său şi strecoară în text ba o profesoară De Milo care caută statuia pierdută (şi poate chiar magică) a lui Cupidon, ba un ritual voodoo, ba referiri la Carla Bruni, Sarah Palin, Dilma Rousseff, ba citate din Virginia Woolf (în italiană), ba dialoguri (în portugheză), ba deliruri profetice (în latină), ba un cântec al formaţiei Beatles, ba o retragere meditativă, ba referiri la criza financiară din 2007, ba comentarii despre economia emergentă braziliană, ba trimiteri la literatura populară din zorii secolului al douăzecilea, ba o intrigă secundară despre un complot internaţional…

Destul de timpuriu, personajele o menţionează pe Zeta Starlitz (pe care poate v-o amintiţi din romanul Zeitgeist), ca un semnal către cititori că nici romanul acesta nu este tocmai realist. După care, treptat, realitatea personajelor păţeşte lucruri din ce în ce mai stranii – distorsiuni temporale locale, translaţii spaţiale inexplicabile, metamorfoze. Cu toate că nu are puterea de şoc a unor romane slipstream precum Abatorul Cinci de Kurt Vonnegut, Curcubeul gravitaţiei de Thomas Pynchon sau Preaiubita de Toni Morrison, Love Is Strange izbuteşte să-i neliniştească binişor pe cititori prin modul neortodox în care subminează realitatea.

Desigur, Bruce Sterling subminează de fapt altceva – mai exact, convenţiile romanului de dragoste. Personajele, deşi construite minuţios, sunt în mod voit artificiale şi neconvingătoare. Sentimentele lor, deşi descrise în detaliu, au la fel de puţină autenticitate ca şi comediile romantice de la Hollywood. Întorsăturile intrigii sunt atât de frecvente şi de imprevizibile încât povestea, în ansamblul ei, pierde orice urmă de credibilitate. Divagaţiile din zeci de domenii sunt cu mult mai interesante, în marginile textului, decât povestea de dragoste din centrul acestuia. Iar maestrul păpuşar (autor implicit şi narator), în manieră tipic postmodernistă, este nu doar vizibil şi omniprezent, ci şi cel mai interesant personaj din roman.

Pentru că romanul acesta al lui Bruce Sterling nu s-a ivit din neant – ci dintr-o experienţă vastă, globală, multidisciplinară, a unui autor cosmopolit. Calificarea lui „Chairman” Bruce ca jurnalist, participările sale la congrese internaţionale de viitorologie, explorările sale în domeniul designului şi al culturii populare, curiozitatea sa vorace pentru o puzderie de domenii obscure – toate au hrănit acest proiect literar neobişnuit. Deşi are toate ingredientele unui roman de dragoste, Love Is Strange nu are să vă cucerească prin sentimentalism, ci prin simţul umorului, prin diversitatea caleidoscopică şi mai ales prin straneitate. Vi-l recomand şi dumneavoastră cu căldură.