O buclă în timp, cât o viață de om

Azi nu am mai răbdat. Am fost la cinema să văd Arrival (Primul contact). M-a derutat traducerea titlului. Contact, evident. Dar de ce primul? E o chestie la fel de definitiva ca și ultimul. Pentru o societate umană care oferă toate semnele că nu-și cunoaște istoria, ca să nu mai vorbim de origine, e destul de clar că ipotezele privind primul contact sunt din start, absurde. Prin urmare, am renunțat să mai urmăresc subtitrarea.

Filmul în sine nu e deloc surprinzător. Nu este nou nici ca idee. Singurul aspect care incită curiozitatea este sursa de inspirație oferita de o povestire a lui Ted Chiang, din volumul Împărțire la zero. Nici măcar faptul că Nemira a publicat traducerea dar nu a întâmpinat în nici un fel filmul, nu mai este surprinzător. Una peste alta, pelicula este ternă și monotonă în prima oră, reușind totuși să condenseze ceva suflu narativ pentru a două oră. Destul de stângace ca expresie, cu personaje pictate în tușe groase, cu flash-backs pentru fiecare nouă dezvoltare emoțională sau escaladare narativă, nu ar convinge într-un alt film. Dar acesta, trebuie repetat, este după o idee de Ted Chiang.

Și totuși, se pune întrebarea, nerostită – timpul este liniar? Vizitatorii îl percep neliniar. Adică în bucle, spirale, sfere ale posibilului? Time bubbles? Doar atât, neliniar. Punctul nodal al întregii acțiuni este chiar o buclă în timp, o manifestare paradoxală a unui transfer cuantic de informație. O persoană poate fi emițător și receptor al informației, transmise în timp, în singurul sens inaccesibil fizic. Cum poate contrazice asta principiile termodinamicii sau principiul cauzalității? Este într-adevăr, o împărțire la zero, un rezultat nedeterminat, care poate distruge complet demonstrația care o conține sau problema care o generează.

Iar problema simplă, dureroasă, se poate enunța așa: „Este societatea umană viabilă?”

Departe de a fi echivalentul unui „Matrix”, nici măcar o vagă apropiere de „Cloud Atlas” nefiindu-i favorabil, filmul are totuși ceva din „Melancholia” lui Lars von Trier, dar fără amplitudinea acestui din urmă titlu. Iar atmosfera Solarisiană căutată la început prin ritm și culoare reușește să fie îndepărtată de banalul plot al paradoxului temporal, cu ceva monștri din vis, care dispar în aceeași destrămare de ceață care îi și aduce. N-aș zice ca e un film slab, dar i s-a făcut cam multă reclamă.

Director: Denis Villeneuve
Writers: Eric Heisserer (screenplay), Ted Chiang (based on the story “Story of Your Life” written by)
Stars: Amy Adams, Jeremy Renner, Forest Whitaker