SF sau Sefiști?

SF-ul nu a pierdut interesul pentru viitor, după cum se afirmă în articolul recent apărut în Revista Nautilus. Doar că exponenții caracteristici ai SF-ului au această tendință datorită ușurinței cu care se pot adopta și adapta modelele specifice literaturii Fantasy. Se poate face o evaluare destul de corectă în funcție de energiile declanșatoare, potențialul creativ sau chiar stările de spirit necesare sau determinate de cele două categorii SF în raport cu Fantasy. SF-ul are o caracteristică ordonatoare, creativă, de acumulare a energiilor, pe când Fantasy determină doar consum energetic și o scădere a entropiei.  Nu este doar remarca mea.

De aceea autorii de SF migrează cu o relativă ușurință spre Fantasy, abandonând previzionarea, anticiparea, investigarea sau chiar crearea unor alternative universale. Întunericul vast al Universului este mult mai greu de închipuit decât nimicul punctiform al lipsei de energie.

Mai mult, această migrație consistentă a ultimilor ani este însoțită de migrația criticilor, a consumatorilor și chiar a premiilor. Câte premii ale ultimilor ani au recompensat lucrări SF, comparativ cu cele Fantasy? Câte premii dedicate SF-ului nu au fost realocate unor lucrări cu specific Fantasy? De unde se vede că mixul SF&F a fost benefic doar componentei F.

Revenind la futurologie, imaginarul românesc a abandonat această direcție atât ca sursă de inspirație cât și ca posibilă sursă de venit. În toată lumea laboratoarele de futurologie sunt finanțate cu sume uriașe. Universitățile din China, Japonia și posibil altele, au luat exemplul universităților nord-americane introducând creativitatea în SF ca mediator al inovației tehnologice. De ce în România se dovedește că trendul este absolut inversat față de restul lumii dezvoltate? Pentru că România este în regres generalizat, și asta nu de un an, doi. În România doar Alexandru Mironov se poate lăuda cu experiența de a se fi dedicat futurologiei, în mod organizat, instituțional.

În rândurile de mai sus veți găsi motivul pentru care nu mă mai consider autor de SF deși am abordat și abordez investigarea viitorului, anticiparea și evoluția tehnologica probabilă. Pentru că acestea din urmă sunt acoperite sub vălul magiei pentru necunoscători și pe alocuri denunțate drept clar-viziune (un defect major care ține de vrăjitoare sau de para-psi), sau impostură. E suficient să recitiți prozele mele ca să regăsiți tabletele electronice folosite pentru jocuri fără fir, taxiuri fără șofer, jucării inteligente conectate la internet, cumpărături online cu cardul iar acestea documentate ca fiind amintite la sfârșitul anilor 80 și intens puse în practică de Google (parte din ele) în acești ani. Nu mai detaliez ce se întâmplă cu tabletele, calculatoarele și WiFi. Vă recomand “Cutia roșie“.

Mulțumesc pentru atenție.

Eugen Lenghel

http://lenghel.net

Eugen Stefan Lenghel (n. 10 ianuarie 1966) este specialist în informatică cu experiență de peste 30 de ani. Din 1986 a frecventat Cenaclul studențesc „Solaris”, intrând în viața literară doar puțin după începutul vieții profesionale. Una dintre prozele sale a fost selectată pentru publicare în Almanahul „Anticipația 1990”, urmată de publicarea în numărul 6 al colecției „Clubul SF”, în 1990, a altor două povestiri. După o perioada de consolidare profesională, a reluat activitatea literară în paginile unor reviste online și antologii, dintre care se pot menționa antologia de proză scurtă "Ferestrele Timpului", Tracus Arte, 2013 şi antologia de poem fantastic "Cerul de Jos", Editura Virtuală, 2013. Debutul în volum personal este concretizat prin selecția de proză scurtă "9 Istorii Reutilizate", Editura Tritonic, 2014. În același an, la Târgul de carte Gaudeamus, lansează volumul de proză scurtă "Numărătoare Inversă", la editura Tritonic. În 2015 an revine cu volumul "Fermierul virtual", la Editura Tracus Arte dublat de volumul prin care abordează noi tematici "Instabilitate cuantică", la Tritonic, ambele fiind lansate la Târgul de carte Gaudeamus 2015. Urmează lansarea în 2017 a volumului „Proximul cuantic”, publicat cu sprijinul Editurii Eikon, care cuprinde două proze premiate. Pe lângă volumele de mai sus, contribuie cu de proză scurtă, eseuri și articole diverse în Luceafărul de dimineață, Revista SRSFF, Revista Nautilus, Gazeta SF şi Fictiuni.ro. Experiența de coordonator în publicistica virtuală începând cu 2010, i-a permis ca în 2013 să înființeze revista de literatură și arte vizuale Fictiuni.ro, pe care o conduce în prezent. Tot în 2013 inițiat și continuă să organizeze Festivalul Science & Fiction de la Râșnov.

Sugestii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.