Vestea despre ţara Moldovei mersese odinioară departe până în ţările cele mai depărtate de la apus. Se zicea cum că grâiele rodesc în pământul ei atât de mult, încât oamenii nu dovedesc să le strângă în girezi; că vinul din podgorii curge în pârăie, încât oamenii, nemaiavând ce face cu el, îl uită cu anii […]Citește...
Numai cine a trăit mult ca Agatocle Leuştean, precum am trăit eu, putea să-l cunoască din talpă. Avea o mulţime de ascunzişuri şi deschisuri. Mai întăi, singură această împărechere de nume îi dădea un aer ciudat. Parcă-ntr-adins naşul îl botezase cu numele Agatocle, luat de prin cărţi, ca să mai acopere puţin grosolănia numelui Leuştean. […]Citește...
Au trecut douăzeci şi cinci de ani de când a avut loc această întâmplare. Erau frumoase vremi pe atunici, nu doar că mi se păreau mie, fiindcă eram tânăr, dar într-adevăr aşa erau, căci un soare vesel se ridica la răsărit asupra noastră, încărcat cu bunuri la care cei mai mari domni ai ţării […]Citește...
I Într-o sară de iarnă noi toţi fraţii şi surorile şedeam dinaintea focului şi ascultam pe tata care ne spunea o istorie a lui din copilărie. Tata era bătrân şi văzuse multe care acum nu mai sunt de văzut. – Hei! dragii mei!… zicea el. Era un timp pe când codrii Orheiului se uneau cu […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
