De mult visa să aibă un bumerang. În sfârșit găsise unul la București, la un magazin de curiozități: un bumerang australian autentic. S-a întors la Iași cu trenul de noapte și era așa de fericit, încât n-a mai avut răbdare până a doua zi și, de la gară, a venit de-a dreptul la mine. – […]Citește...
Sunt frați buni de mamă și de tată; totuși oameni mai deosebiți unul de altul, și ca înfățișare și ca fire, cu greu s-ar putea închipui. Să iei așa, la întâmplare, un om dintr-un capăt al țării și altul din capătul opus, ar semăna desigur între ei, mai mult decât acești doi frați. Cel mai […]Citește...
E vechi exemplul – de pe timpul filosofiei neoplatonice – că un beat care merge în zigzaguri, măsurând drumul la larg, cade cu siguranță în groapa de care el vrea să se ferească. Dacă el a văzut de departe groapa și și-a fixat atențiunea asupra ei, își dă toată silința să meargă drept înainte pe […]Citește...
Traducere și adaptare din limba italiană: Laura Diaconu N-a mai rămas nimic din cel care eram atunci: abia devenit bărbat, eram încă un băiețandru. Știam de puțin timp ce avea să urmeze, dar totul s-a petrecut la sfârșitul iernii, într-o seară și o dimineață. Eram împreună, aproape ascunși, într-o cameră cu vedere la […]Citește...
Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atât de mare, că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. Când te uitai de pe podmolul dinspre apus, vedeai jos, în vatra câmpului, spinarea argintie a Mureșului, alături de coama neagră a căii ferate. Mergeau amândouă liniștite, până ce departe, departe, se pierdeau […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
