Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atât de mare, că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. Când te uitai de pe podmolul dinspre apus, vedeai jos, în vatra câmpului, spinarea argintie a Mureșului, alături de coama neagră a căii ferate. Mergeau amândouă liniștite, până ce departe, departe, se pierdeau […]Citește...
În memoria lui MIHAIL SĂULESCU, poet român și soldat voluntar care și-a sfâșiat inima de aurîn sârmele ghimpate ale tranșeelor de la Predeal. Prietenul meu Dumitru Dumitrescu Dum-Dum este un intelectual în genul lui Edgar Allan Poe. Ca și neasemănatul său confrate de peste ocean, Dum-Dum bea fără nicio preferință tot felul de alcooluri, până […]Citește...
Ce frumoase erau zilele de Crăciun odată! Cum așteptam, Doamne, să cadă cele de pe urmă frunze din grădina lui Vodă Sturza, să contenească picăturile reci de ploaie și să se acopere cerul cu nori cenușii, buclați ca lâna, din care aveau să coboare liniștiți, fulgii înfoiați de ninsoare! În ziua când iarna pornea să […]Citește...
…sub castanii din via părăsită. Mai mulți copilași, în cămăși albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, și povesteam. O fetiță îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte și alta, pletele negre ce-i acopereau ochii ei mari și verzi… Departe, departe, era odată un palat de marmură lângă […]Citește...
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,Copilul visător de altădată!Mă simt plutind privirea mea-nsetatăSe pierde-n orizonturi largi, senine. De-acum, ispititori, în van mai catăViclenii ochi… îi știu atât de bine!O, nu mai tremur când mă uit la tine,Și azi te iert, căci rana-i vindecată. Iar visul tău ca pânza PenelopiiSe țese ziua, noaptea se distramă…Noian […]Citește...
© 2021, Fictiuni. All rights reserved
