Terminatorul de pe urmă

Dacă pe la începutul lunii ficțiunea cu Enelul părea doar un SF localizat, de mică întindere, se vede acum foarte clar că povestea avea un narativ bogat, zonal, bine integrat conflictului est-european.

Mai mult, sindromul a cuprins și alte companii din aceeași familie a „producătorilor” de energie, astfel că treaba începe să miroasă a casus belli – o provocare deliberată a populației deja amorțite de frig.

Cred că totuși depășim zona UBIK și ne regăsim într-un Castel Înalt, cel puțin. Teoria conspirației a început să ne depășească și să devină apanajul unor forțe cu multă putere financiară și politică. Omul de rând, producătorul-consumator trebuie să fie deposedat de ceea ce produce, fără a primi nimic în schimb în mod real.

Nu spun nimic senzațional dacă presimt o iarnă grea, plină de boli neprovocate, cu alimente exotice și indigeste, cu calorifere albastre de frig. Noi vom da mărunt din buze ca să le încălzim și vom deschide cât mai larg geamurile ca să intre și gradele de afară. Poftiți, tov comisar, să trăiți dom sergent.

Vom plăti apa rece care ne traversează sufletele la preț de apă fierbinte, la care se vor adăuga reparațiile nefăcute de decenii, pe care – deși sunt incluse în calculul de cost al furnizorului – e totuși bine să le plătim dublu-triplu.

Ce pot să zic, a fost pandemie și toată lumea vrea să recupereze desimea demult pierdută din buzunare. Mă întreb doar: Când ne vine rândul? Apropos de anticipare, de la anul vârsta de pensionare va deveni 70, doar că, până când veți face 70, va fi fiind de mult 80.

Totuși, o speranță avem, Optimus – robotul lui Elon Musk – va putea îndeplini cele mai grele sarcini fizice, inclusiv să poarte gun-uri de-terminatoare împotriva câinelui de Berkeley. Sau împotriva oricui are ceva de spus – cu o retorică impecabilă și un zâmbet metalic à la Arnold. Nu al nostru, ci al lor. Că tot se pregătește un al șaptelea Terminator, cică. Goose-bumps.

Live Long and Prosper, Evăribody.