Tot vrei să fii scriitor?

Header-18

Obișnuiește-te să fii autor. Mulțumește-te că ești creator. Și asta este de fapt cea mai importantă realizare. Dar să fii scriitor? Este un vis, un țel intangibil, o himeră. Mulți îți vor spune ca ești scriitor după prima pagină pe care ai exhibat-o din buzunarul din față, dar asta nu înseamnă ca ești deja în Panteon.  Să zicem, realist, că poți să ai încredere în tine că poți fi scriitor cam pe când se va vinde volumul cu seria un milion unu.

Și atunci de ce îți spune lumea că ești scriitor de la prima recenzie publicată pe un blog? Ca să-ți facă în ciudă. Azi îți spune așa, mâine, când vei scoate un volum nici nu te va băga în seamă. Pentru ca ar trebui de fapt să vezi ce vor și ce citesc necunoscuții, nu prietenii și cunoscuții care se poartă cu tine după câți bani au în buzunar.

Deci ajungem la profunzimile aspirațiilor personale:

Motivația

De ce vrei să scrii? Dacă te gândești să impresionezi damele, ai greșit din prima. Fetele au aflat deja că cei care scriu nu au timp de ele, nu au bani pentru ele și când deschid gura, vorbesc de chestii ideale, de zâne diafane cu care nu au de gând să fie comparate. Iar când vrei să-ți scoți un volum, o ea se gândește deja la vacanță ratată și iahtul vecinului de peste drum. Deci nu, apucă-te de scris fie cu mult înainte să ieși la agățat, fie mult după ce te-ai căsătorit. Pentru fete oricum nu este nici un pericol, nimeni nu crede că ele pot scrie bine. Fie literatură, fie programe de calculator.

Gloria eternă, e mult prea eternă și rece ca s-o simți. Gândește-te bine. Vrei să-ți trăiești viața sau să fii comemorat ca cel ce era să fie. Foarte puțini ajung în Panteon, mult mai puțini sunt puși pe boltă drept constelații. E o chestie foarte clar definită, iar cei bătrâni nu vor vedea cu ochi buni ascensiunea ta. Vei avea de înfruntat niște minotauri critici cât casa, greu de depășit cu actualul regulament al USR.

Bogăția – merge mână în mâna cu gloria eternă. Privește ceasul când te apuci sa scrii și când termini. Fă o medie a timpului scurs pentru a scrie o pagină standard (cam două mii de semne). Estimează cât vei lua pe ora muncind la jobul pentru care te-ai pregătit (dacă iei mai puțin de 10 euro pe oră căuta altceva). Din scris, în România, poți avea șansa sa iei cam un euro pe pagină. Dacă ești bun. Ca traducător poți lua dublu, triplu. Mai sunt unii care te felicită și nu-ți dau nimic, dar ai avantajul că ieși la aer și te faci cunoscut. Alții îți oferă un mizilic pentru câteva pagini. Zece, douăzeci de euro. Punând la socoteală și timpul pierdut cu corectura, nu cred că vei fi satisfăcut. Totuși, tot e bine când nu dai nimic din buzunar, pentru că se poate întâmpla și asta.

Prieteni. Ai avut prieteni înainte. Acum jumătate te invidiază, iar ceilalți îți sunt concurenți. Vei afla ca autorul nu este om, ci altă specie. Ceva care poate să-ți însceneze tot felul de chestii dubioase. Așa că poți să uiți de asta. Nu crezi? Am fost redactor la SRSFF.ro și am pus ISSN-ul pe revistă. Câteva luni a fost pe prima pagină pe google, cu Games of Trones, înaintea Nemirei și a HBO. Pe urmă la Gazeta SF, unde am creat audiența care o vezi acum și versiunea PDF a revistei. Ștefana Czeller îmi poate mulțumi pentru un volum scos la Tracus Arte. Pe Ben Ami nu-l tipărea nimeni dacă nu-l scoteam eu de sub pietre prin revistele mai sus amintite, iar Liviu Surugiu  și Lucian Dragoș Bogdan îmi datorează câte două volume, pentru că i-am împins eu de la spate. Multe alte cărți au sigla recomandat de Fictiuni.ro pe coperta a patra. Rareș Iordache, cu Selfie, a luat distanță. Mai recunoaște cineva ceva? Hai, curaj. Deci, dintre prieteni jumătate dispar sau se fac că plouă. (Mulțumesc totuși lui Alex Lamba că a menționat revista Fictiuni.ro la Comicon – deși nu e pentru începători).

Aveți ceva de spus? Păi dragilor, aceasta e motivația adevărată. Singura care contează. Singura care va poate da energia și inspirația de care aveți nevoie. Dar pentru ca veți spune ceva, veți fi răsplătiți (pedepsiți – e totuna). Din cei câțiva prieteni care v-au mai rămas, jumătate vor pleca azi pentru ca nu le place ce spuneți. Ceilalți vor pleca pentru ca nu spuneți și despre ei. Deși ceea ce scrieți nu este despre prieteni. Dar, așa e în scris. Singurul apropiat care vă va rămâne fidel este cititorul anonim. Cu cât mai anonim cu atât mai bine. Nu faceți cunoștință la lansări, târguri sau conferințe. Scriitorul trebuie să fie ca doctorul. Fără relații cu cititorul. Cum s-a întâmplat ceva de genul acesta, cum cititorul devine o fiară cu colți de argint, care îți sfâșie inima și organele de scris. Orice variantă cu sfârșit tragic ce poate fi imaginată pe aceasta temă este probabilă. Deci, dacă vreți să scrieți, însurați-vă din timp, ca să aveți sexul asigurat.

Aveți motivație, aveți subiect, aveți redactor, aveți…

Editura

Deși am sărit peste subiect, trebuie neapărat sa terminăm cu discuțiile despre editură. Odată pentru ca trebuie să fiți convinși că fără un redactor literar nu aveți ce căuta la editură. Iar eu nu mai fac redactare de carte pe ochi frumoși pentru că mi-a ajuns câți prieteni am pierdut. Doi, dacă mergeți la self-publishing, dați banii degeaba. Fie coperta, fie conținutul, fie distribuția vor avea neajunsuri și asta se va reflecta în accesul cititorilor la volum.

Relația cu editura e o chestie gen relația cu socri. Trebuie tatonată, îndelung studiată și abordată flexibil. Pentru ca nu știi și nici nu poți ști ce efecte va avea orice cuvânt pe care îl rostești. E bine sa ai ceva de oferit, dar nu o carte. E bine sa ai pe cineva drept agent literar, un cunoscut al editurii dacă se poate. Agenți literari în România oricum nu prea sunt. O editură cu nume cunoscut face jumătate din bugetul de marketing. Mai mult, dacă nu sunteți pe lista celor cinci-zece edituri care tipăresc fără bani de la autor, puteți să vă luați adio de la reputație.

Vă las să citiți și să puneți întrebări. Deocamdată mă duc la scris. Mult mai important, dacă vreți să sprijiniți apariția revistei Ficțiuni.ro și vă plac articolele din această serie, aveți la dispoziție un buton PayPal pentru donații, pe coloana din dreapta.

 

Va urma

 

 

Eugen Lenghel

http://lenghel.net

Eugen Stefan Lenghel (n. 10 ianuarie 1966) este specialist în informatică cu experiență de peste 30 de ani. Din 1986 a frecventat Cenaclul studențesc „Solaris”, intrând în viața literară doar puțin după începutul vieții profesionale. Una dintre prozele sale a fost selectată pentru publicare în Almanahul „Anticipația 1990”, urmată de publicarea în numărul 6 al colecției „Clubul SF”, în 1990, a altor două povestiri. După o perioada de consolidare profesională, a reluat activitatea literară în paginile unor reviste online și antologii, dintre care se pot menționa antologia de proză scurtă "Ferestrele Timpului", Tracus Arte, 2013 şi antologia de poem fantastic "Cerul de Jos", Editura Virtuală, 2013. Debutul în volum personal este concretizat prin selecția de proză scurtă "9 Istorii Reutilizate", Editura Tritonic, 2014. În același an, la Târgul de carte Gaudeamus, lansează volumul de proză scurtă "Numărătoare Inversă", la editura Tritonic. În 2015 an revine cu volumul "Fermierul virtual", la Editura Tracus Arte dublat de volumul prin care abordează noi tematici "Instabilitate cuantică", la Tritonic, ambele fiind lansate la Târgul de carte Gaudeamus 2015. Urmează lansarea în 2017 a volumului „Proximul cuantic”, publicat cu sprijinul Editurii Eikon, care cuprinde două proze premiate. Pe lângă volumele de mai sus, contribuie cu de proză scurtă, eseuri și articole diverse în Luceafărul de dimineață, Revista SRSFF, Revista Nautilus, Gazeta SF şi Fictiuni.ro. Experiența de coordonator în publicistica virtuală începând cu 2010, i-a permis ca în 2013 să înființeze revista de literatură și arte vizuale Fictiuni.ro, pe care o conduce în prezent. Tot în 2013 inițiat și continuă să organizeze Festivalul Science & Fiction de la Râșnov.

Sugestii

2 Comments

  • 🙂 hehehe, frumos! diversitatea de pareri ne umanizeaza! ai vorbit despre conditii ideale (ca la Legile gazelor, spre exemplu – tu intelegi foarte bine, da’ voiam sa spun si altora) eu cred ca nu le-am avut, dar asa a fost la mine… nu am o problema cu nimeni chit ca-s nemultumit in privinta tuturor relatiilor. mereu imi spun ca… se putea mai bine. si tu stii ca se putea mai bine, da’ mi s-a imbolnavit corectoru’, mi-a sucombat reteaua 🙂 (asta-i viata, pana la urma) m-a cam parlit editura (intelege fiecare ce doreste, nu vreau sa mai folosesc cuvinte nemernice 🙂 ) mi-a lipsit intoddeauna motivatia de gen(urile) implementate de tine in text. mai sunt tipuri de motivatie. si e foarte bine ca mai sunt! textele mele aveau atat de multe vizualizari ca… parea de bun simt pana la urma sa fiu si publicat, chiar daca ele veneau din zone puternic… undergrounizate, din locuri unde trebuia sa fi… membru, din locuri care au adus romanilor, de-a lungul timpurilor (care au trecut) tot ce le-a trebuit ca sa evolueze, de pe trackere (locurile vanate, locurile rau famate, locurile interzise, limitele cunoasterii, practic!). am luat-o de jos si am ajuns unde am ajuns… asteptand sa ma cunoasca lumea (NU sa ma si placa!). in paralel mi-am trait viata si mi-am dat silinta sa excelez… nu m-am culcat pe-o ureche, n-am dorit decat ca cei care ma cunosc, din diferitele universuri in care imi respiram doza de aer, sa se cunoasca, la randul lor, intre ei. ASTA mi-am propus din start (daca vrea cineva sa imi prinda firele in vreun manunchi)… asa ca la sfarsitul lunii asteia, sau inceputul lunii urmatoare… ma ridic ca pestisoru’ balonat la suprafata unui alt univers. pentru ca asa s-a intamplat sa fie, de data asta, nu pentru ca asa mi-am propus. si cine zice ca tu, singur, ca un creator constiincios, trebuie sa fi cel mai dur critic, cel mai cinic si mai nemernic contra… nu zice rau! un creator al anilor astia NU MAI ARE VOIE sa fie o victima. daca nu ai sange suficient, daca nu esti sigur pe tine, pe opera ta, pe ideile tale, daca nu te bati cu mijloace specifice (dar mai ales nespecifice) pentru opera ta… nu vei face niciodata parte din “big picture”. acolo sus… eheheh, e ocupat! ca sa bagi capul in foto-final degeaba meriti daca nu stiu TOTI ca meriti. asa ca fi sigur ca acolo ti-e locul inca din start. alege cu grija… si da tot ce poti! invata mai mult decat toti la un loc, zbate-te cat pentru 10 vieti, fi cinstit fata de tine mereu si poate, zic POATE… coroborat cu daramarea vreunuia de pe piedestal din diferite motive (sa nu amintim plagiatul aici) vei apuca sa-ti vezi mecla in majoritatea tablourilor-ultime al arealului tau! dar daca nu faci parte dintre creativii extremi… las-o balta! nu vei impune nici o regula de manifestare (in scris) a creativitatii artistice, ele s-au inventat demult… poti surprinde DOAR cu idei, nu te mai lua dupa cei care vor sa te inregimenteze si incearca sa fi tu insuti! testeaza limitele, intelege limitele, si treci dincolo de ele! daca nu-ti pocnesc venele in cap de la efortul pe care il presupune strapungerea acestor limite… NU AI FACUT DESTUL! ai sangele prea diluat si vene prea largi, prea multe, iti pasa prea mult sa supravietuiesti si traiesti degeaba! daca povestea ta nu e diferita de a tuturor… n-o vrea nimeni! traieste-ti viata si n-o irosi incercand sa ajungi ceea ce n-ai fost niciodata!

    • Legat de fabricile de scriitori, mai deunăzi, într-o discuție cu o persoană mult mai cultivată ca mine, mă hazardasem să afirm că nu folosesc la mare lucru “cursurile de creative-writing”, precizând că departe de a fi adevărată afirmația “ies atâți scriitori câți intră” este incompletă și cu topica greșită, fiind de fapt: “câți scriitori intră, tot ațâți ies” – din astfel de cursuri, bineînțeles. Corolarul fiind – scriitorii nu au nevoie de așa ceva, iar cei care nu sunt scriitori nu au cum folosi același lucru.
      Mi s-a răspuns printr-o scurtă rememorare. Lucia Verona, amintindu-și de o discutie la un club al dramaturgilor din State, unde este la vogă să urmezi măcar un curs de creative-writing, întrebată ce astfel de curs recomandă, a răspuns scurt:
      – Study Shakespeare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.