Aforisme – Cilibi Moise

Nu citi cartea, învaţ-o.
Nu este învăţat cel care citeşte cărţi, ci acela care ştie să le citească.
Este trist un pod peste nimic.
Mai bună este înţelepciunea decât toate bogăţiile lumii.
Spui o vorbă, se înţeleg zece şi invers.
Nimic mai ridicul decât să ai cărți și să nu citești și avere și să nu trăiești.
Unii vorbesc ce ştiu; alţii ştiu să vorbească.
Unde sunt vorbe multe, sunt fapte puţine.
Un om fără minte se cunoaşte de departe; cel cu minte, de aproape.
Sunt unii oameni care ajută pe șchiopi, orbi și ciunți, de frică să n-ajungă ca ei; dar pe un om învățat nu-l ajută, fiindcă știu că n-or să fie ca el.
O minte şi o comoară ascunsă, la ce ne folosesc?
Cel ce singur se sfătuieşte, adesea greşeşte.
Acela care nu ştie să tacă atunci când trebuie, nu ştie nici să vorbească.
Râsul are doi fraţi: nebunul şi neghiobul.
Fudulul are doi tovarăşi: prostia şi sărăcia.
Nu călca pe coadă pe nimeni, nu te va muşca nimeni.
Vulpea stie multe, dar mai multe stie cel care o prinde.
Pe omul care nu ştie să se stăpânească, îl stăpâneşte altul.
Mânia este mama tuturor răutăţilor.

Sunt oameni care se înşală unii pe alţii, dar în pagubă nu e nici unul.
Omul, când pierde cinstea, n-are ce să mai piarză.
Acei care cred numai în bani nu sunt prea cinstiți.
Două lucruri sunt grele a se face într-o zi: din sărac bogat şi din necinstit cinstit.
Vrăjmaşul iepurelui este câinele; al omului este linguşitorul.
Minciuna, negăsind unde să se găzduiască, a cerut de la Dumnezeu o gazdă. Dumnezeu a găsit cu cale că la jurnale şi la calendare va fi bine primită.

Poziția schimbă amiciția.
Prietenul credincios este un fel de marfă care nu se poate cumpăra.
Prietenul cel bun se cunoaşte din stăruinţa pe care o are de a-şi ţine parola.
Am auzit că la un amic trebuie să ţii totdeauna deschise: punga, inima şi casa.
Un om bogat nu primea în casă niciun prieten, nu lăsa să se apropie de uşa sa niciun sărac, trăia singur; sărăciei făcându-i-se milă de dânsul că n-are cu cine să petreacă, intră într-o noapte pe coş şi-i ţinu de urât în toată viaţa sa.

Oglinda femeii este faţa bărbatului.
Cinstea bărbatului stă în mâna femeii.
Două lucruri sunt de păzit în lume: sufletul şi femeia.
O boală poate strica frumuseţea chipului; frumuseţea sufletului ţine însă cât viaţa.
Femeia este temelia casei când este modestă.
Arma cu care se slujeşte dracul mai rău este femeia.
Femeia e mai rea decât ceasornicul, fiindcă nu poate fi reparată.
Femeia fără copil este întocmai precum câmpul fără iarbă.
Un tată poate da fiului său avere cât de mare, dar nu-i poate da trei lucruri: minte, sănătate şi noroc.
Cine caută cal fără cusur, umblă pe jos.

În București nu stau goale catastifurile, gârla și pușcăria.
Judecata este o loterie.
Cine nu-şi judecă copiii la tinereţe este judecat de aceştia la bătrâneţe.
Ce deosebire este între o roată de car şi un avocat? Roata strigă ca s-o ungi, pe avocat trebuie să-l ungi ca să strige.

Cât eşti de mare, atât fii de plecat.
Două feluri de fuduli sunt pe lume – un slujbaș mic și un prost mare.
Omul sărac care se ţine de politică este ca un ceasornic stricat, totdeauna stă la un loc.
Trei lucruri nu se pot în lumea asta: peşte fără apă, sat fără câini şi oraş fără nebuni.
În gură miere, la spate cuţitul.
Mulţi vând orice, dar nemic nu cumpără.
Un slujbaş fudul, un prost, ai şansa să treci pe la nebuni.
Două lucruri nu se pot în lumea aceasta: negustori fără credit şi politică fără ceartă.
Într-un oraş mic, noroiul e mare.
Nu te bucura când puşcăria e goală.

Cel mai bun doctor la boală este mila către săraci.
Toţi cei care n-au fac socoteala de ceea ce au alţii.
Lumea este o oglindă în care fiecare vede pe celălalt și nici unul nu se vede pe sine.
Cine râde de un om sărac râde de creatorul său.
Patru lucruri se scot greu: dinţii din gură, sărăcia din casă, nebunia din cap şi datoria veche.

Viaţa este lungă sau plină?
Toți oamenii sunt muritori, afară de autori.
Scumpă şi frumoasă este ziua de astăzi, fiindcă ziua de ieri s-a dus şi nu se mai întoarce, dar ziua de mâine nu se ştie, fiindcă este viaţă sau moarte.
Când se adună, oamenii vorbesc de bani, de femei, de slujbe, dar nici unul de moarte, desi este cea mai sigură.
Cel mai rău lucru ar fi ca omul să-şi cunoască sfârşitul.
Două lucruri scurtează viata omului – catastiful mare și drumul lung.
O boală poate strica frumuseţea chipului; frumuseţea sufletului ţine însă cât viaţa.
Viaţa fără muncă este sora hoţiei şi a sărăciei.
Dacă o să ție tot astfel criza, tinerii or să-i fericească pe bătrâni, fiindcă sunt mai aproape de moarte.

Cilibi Moise zice: mai bine se mulţumeşte să-l lovească o vită cu piciorul decât un om rău cu gura.
La 8 decembrie 1866, Cilibi Moise s-a îmbolnăvit foarte rău, s-au apucat sărăcia cu boala la luptă şi, bogdaproste, a biruit sărăcia.
Răposatul tată-meu treizeci de ani a mers la Lipsca, cumpăra cu talerul, vindea cu talerul, mânca cu talerul și s-a îngropat cu talerul.
De 30 de ani de când se ține sărăcia de mine și 14 ani de când mă țin de politică, mie mi s-a urât cu politica și sărăciei nu i s-a urât de mine.
Cilibi Moise mai mult fericeşte pe un om învăţat decât pe un om bogat, fiindcă banii sunt rotunzi.
Moise Ovreiul are un clopoţel pe masă, când sună o dată, aduce singur apă, căci n-are slugă.
Într-o zi Cilibi Moise a dat de o mare ruşine: l-au călcat hoţii noaptea şi n-au găsit nimic.