Alter ego – Vicenţia Vara
Jocuri: inima se preface în scară
Mai târziu în seară, inima mea
se preface în scară:
din grădina cu petunii a casei şi
până la Steaua Polară,
îngeri de argint suie şi coboară pe ea
de parcă ar dansa împovăraţi
cu aripi luminoase.
Se scutură secundele arse
în gândurile mele răstignite
pe crucea toamnei amânate,
în păsări călătoare spre vremea viitoare
ascult cum ciocăneşte Meşterul din Lună
vrând să-mi spună
cum au apus întoarcerile înapoi.
Decor de toamnă
Geme noaptea
şi curge bătrână în oasele oraşului.
Ameninţând casele, cărora
le clănţăne cărămizile înfrigurate,
străzile îşi dezmorţesc coastele de balaur.
Lepădându-şi cămaşa de aur
peste lacurile albastre,
luna veştedă măsoară toamna –
pasărea neliniştii noastre.
Dimineaţă cu ochi violeţi
Muzică stinsă,
plânsul unei adolescente
stăruie peste lume
tot mai firav deşi
semăn în el constelaţii necunoscute
şi-l numesc dimineaţă trecătoare
cu ochi violeţi.
Întreg argintul melancoliei
se varsă acum în trupul zilei
ca un subţire îngheţ,
prinzând duhul nopţii cu dinţii încleiaţi
în clipe verzi şi leneşe,
aproape amorţite.
O stea rătăcită zace
pe fundul lacului
visându-se sufletul apelor,
între nuferi.
