Balcanic Star Trek

Jurnal de bord. Data stelară 30412√7.

Aceşti pământeni bizari sunt pe cale să pună la punct cea mai mare invenţie a tuturor timpurilor, din toate universurile pe care le-am străbătut. Pe lângă ea, naveta spaţială, microcipul, pastila albastră vor părea realizări lego ale unui grup de copii reuniţi în scuarul din capătul străzii.

Cu ce se prezintă deci în faţa noastră omenirea sleită, la capătul cursei de milenii, incapabilă să mai inventeze măcar un ac cu gămălie? Ironicii ar răspunde că s-o fi inventat iar apa caldă.

În realitate, este vorba despre perpetuum imobile. După ce, secole de-a rândul, omenirea s-a străduit să descopere secretul mecanismului care nu se opreşte niciodată, cetăţenii, avântându-se pe cărările aventuroase ale cercetării au spart barierele cunoaşterii în direcţia opusă. Mă rog, slavă universului că le-au spart!

E greu să faci lucrurile să nu se mai mişte. Să le imobilizezi ca la carte. Să stea aşa cum trebuie. Dacă te bizui numai pe acţiunea frecării, ai de aşteptat câteva miliarde de ani. Omenirea nu-şi permite să aştepte atâta amar de vreme îndeplinirea visului său de aur, şederea pură. Astfel, oamenii care se pricep să facă lucrurile să stea, să se facă pe ei înşişi şi pe alţii să stea, sunt tot mai preţuiţi de societate.

Odinioară, cei care se prezentau în faţa unui ghişeu pentru brevetarea invenţiilor, susţinând c-au descoperit perpetuum mobile, au îmbrăcat cămaşa de forţă. Nu acelaşi lucru se petrece cu cei care, fără să facă prea mult caz de asta, nu numai că au descoperit principiul lui perpetuum imobile, dar îl şi aplică bine-mersi, spre binele lor şi al altora din jur.

Ce avantaje copleşitoare prezintă, în comparaţie cu un perpetuum mobile utopic, un perpetuum imobile practic, accesibil maselor, uşor de folosit? Nimic mai simplu. Pentru a-l înţelege, trebuie să nu faci nimic, dar cu seriozitate şi pasiune. Nefăcând nimic, eşti la adăpost de greşeli, eviţi conflictele, nu strici. Nici nu creezi, dar rămân atâţia alţii care să facă asta. N-o să ne călcăm unii pe ceilalţi în picioare.

Dacă nu faci nimic îţi analizezi uşor rezultatele, eşti împăcat cu tine însuţi. Temeinicia în a nu face nimic simplifică viitorul, îl face luminos ca o felie de gheaţă. Nu faci nimic. Doar respiră, mănâncă, fii. Dar nici măcar „doar a fi” nu mai e atât de sigur că înseamnă a nu face nimic…