Neomodernismul şi Generaţia ’60. Context ideologic şi cultural
Câte ceva despre feedback
Într-un articol precedent v-am oferit nişte sugestii privitoare la scrierea celei de-a doua versiuni a romanului dumneavoastră. Dacă proiectul literar a ajuns până aici, a venit vremea să solicitaţi feedback. Căci, după cum spune un proverb japonez, „Nici unul dintre noi nu este atât de deştept pe cât suntem toţi laolaltă.”
Pe scurt, ar fi bine ca a doua versiune să ajungă la câteva persoane de încredere care să o citească, apoi să vă ofere comentarii pe marginea acesteia. Desigur, ar fi foarte de dorit ca persoanele acelea să fie pasionate de literatură şi eventual să cunoască (sau măcar să agreeze) subspecia literară în care se încadrează romanul dumneavoastră.
Iar apoi ar fi cazul să vă înarmaţi cu multă răbdare şi, în cazul în care abia aşteptaţi ca să contactaţi acele persoane… să nu le căutaţi o perioadă şi să le daţi pace. La urma urmei, bunăvoinţa dumnealor vă va fi necesară şi când veţi termina de scris următorul roman.
După ce vor încheia lectura, persoanele de încredere vă vor căuta ca să vă spună opiniile lor. Şi trebuie să vă avertizez că, indiferent cât de bună este părerea dumneavoastră despre romanul pe care l-aţi scris, nu e cazul să o exprimaţi. Amintiţi-vă că scopul discuţiei cu fiecare dintre acele persoane este să aflaţi opiniile sale, nu să auziţi opinia dumneavoastră. (Doar pe aceasta din urmă o cunoaşteţi deja.)
Ascultaţi cu atenţie ceea ce vă vor spune dumnealor şi luaţi notiţe. Chiar dacă nu toate opiniile auzite vă vor fi pe plac, notaţi-le pe toate – căci memoria ne poate juca feste. E posibil ca unii dintre interlocutori să înceapă lista chestiunilor cu cele care i-au impresionat cel mai mult – fie pozitiv sau negativ. E la fel de posibil ca alţii să fi venit cu o listă gata scrisă de acasă. Unii poate vă vor sublinia nişte probleme din textul romanului. Alţii poate vă vor sugera nişte soluţii. Dar, pe moment, important este să le reţineţi opiniile în scris, în loc să vă lăsaţi luat(ă) de val şi să vă lansaţi într-o discuţie cu argumente şi contraargumente.
Fireşte, puteţi să aduceţi şi o serie de întrebări: „Ce ţi-a plăcut? Ce nu ţi-a plăcut? Ce crezi că a mers bine în roman? Ce crezi că scârţâie şi ar trebui schimbat?” Dar întrebările pot fi puse, strategic, în a doua parte a conversaţiei, după ce interlocutoarea (sau interlocutorul) a exprimat liber propriile opinii. Altfel, există pericolul ca unele chestiuni importante să rămână nesubliniate pentru că discuţia nu a ajuns deloc în vecinătatea lor.
După care… mulţumiţi-le oamenilor de încredere, inclusiv în scris, pe o pagină specială din roman, şi nu uitaţi să-i invitaţi la lansarea romanului dumneavoastră. Feedback-ul este micul dejun al campionilor.
Ulterior, în linişte, ar fi bine să parcurgeţi listele de sugestii şi observaţii. Mai ales în situaţia în care o problemă a textului – de pildă, numele unui personaj principal sau strategia de încheiere a romanului – a fost subliniată de două sau mai multe persoane, acea problemă va trebui rezolvată.
Alte chestiuni poate vor declanşa reacţii contradictorii. Decorul unei scene-cheie din roman, spre exemplu, i-ar putea plăcea unora dintre primii cititori, i-ar lăsa poate indiferenţi pe alţii, iar pe câțiva s-ar putea să-i dezguste sau să-i îngrozească. Şi în acest caz puteţi decide că mai e ceva de lucru, punctual – fie nu aţi declanşat cu destulă precizie efectul emoţional dorit asupra cititorilor în acea scenă, fie unele dintre elementele prezente acolo vor trebui atenuate sau schimbate.
Fireşte, poate că unele dintre soluțiile propuse pentru ameliorarea unor neajunsuri ale romanului vi se vor părea foarte inspirate, drept pentru care le veţi pune în aplicare. Altele poate că nu vi se vor părea acceptabile, însă problemele pe care ar trebui să le rezolve vor căpăta eventual de la dumneavoastră alte rezolvări – mai adecvate sau mai creative.
Şi, pe parcursul încorporării feedback-ului în romanul dumneavoastră, aveţi întotdeauna grijă să nu stricaţi părţile bune ale lucrării. E un aspect la fel de important ca şi procesul de ameliorare al părţilor mai slabe.
Iar când toate obiecţiile, problemele şi sugestiile din listele de observaţii vor fi fost abordate şi vor fi primit o rezolvare, va fi vremea să treceţi la o altă etapă a creaţiei. Însă despre aceea vom discuta într-un articol viitor…
2 Comments
Nu pot uita răbdarea cu care Florin Pîtea s-a aplecat asupra romanului meu “Frontiera”. Dincolo de observaţiile generale pe care mi le-a trimis pe o coală albă şi mi le-a enunţat şi telefonic, aproape fiecare frază a manuscrisului mi-a fost returnată cu notiţe şi comentarii, care subliniau erori, omisiuni, pasaje care meritau dezvoltate, puncte forte, etc. Îmi amintesc şi sentimentul de deznădeje care m-a cuprins când am înţeles că trebuia să rescriu complet mai bine de o treime din roman, precum şi observaţia care însoţea exprimarea mea “lumea aceea era inimaginabilă” – Florin a scris laconic: “Imaginează-ţi-o.” Privind acum romanul, după atâţia ani, îmi dau seama că putea fi făcut mai bun şi, poate, va veni ziua în care mă voi apleca din nou asupra lui. Dar dacă n-ar fi fost acea dedicare a lui faţă de el, n-ar fi fost publicat niciodată. Când am realizat cât de mult a muncit omul acesta ca să-mi dea un feedback amănunţit despre calitatea romanului, am fost impulsionat să mă apuc serios de revizuirea manuscrisului.
Rezultatele efortului tău de a rescrie au fost pe măsură, Lucian! Felicitări încă o dată pentru o treabă bine făcută!