Cthulhu cu solzi de argint

 Fiindcă provocarea antologatorilor Mihai Adăscăliţei şi Mircea Pricăjan (care au lansat ideea unei antologii Cthulhu mioritic) a făcut valuri în redacţie, stârnind creativitatea colegilor mei, m-am lăsat şi eu luat de val. Iată ce a ieşit:

Cthulhu cu solzi de argint (parodie)

Un scrib din Levant, îndrăgind provocarea
şi groaza cea neagră, de scris s-apuca,
găsindu-şi cu greu plotul şi relatarea…
Scria câte-un ceas încheiat… şi ştergea:

– Veniţi să-l aflăm în minţi nepătrunse
pe Cthulhu cu colţii tociţi, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în cotloane ascunse
năravul, şi gheara, şi ochiul pâclos…

– Maestre, îi ziceau cititorii de mâine, 
Cthulhu acela nu vine pe-aici.
Mai bine câştigă-ţi o felie de pâine,
scriind despre Piţi cu şapte pitici…

Dar scribul scria zâmbitor înainte,
privea printre rânduri, atent la erori,
lăsând înadins câte-o vorbă cuminte
şi făurind horror cu ochi sclipitori.

La masă stătea cu capu-ntr-o parte:
– Priviţi-l pe Cthulhu făcându-ne semn,
jigania cu solzi de argint nu-i departe:
veniţi s-o lovim acum, vă îndemn!…

– Stăpâne, banală e fraza ce-o faci,
zicea muza chioară privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi fraza rânjea ca un vârf de hârleţ.

Sub frunte-i pocneau mulţime de maiuri:
– Priviţi cum mocneşte şi scurmă stingher 
Cthulhu cu solzi de argint, hâde graiuri;
veniţi să-l lovim cu harponul de fier!…

– Stăpâne, cu „hâde“ e greu să te-mpaci, 
zicea muza ştirbă zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi „hâde“ sclipea ca un braţ de nutreţ.

Pe foaie deja semnele-i joacă feste:
– Priviţi unde-şi află dihania loc,
Cthulhu cu solzi de argint, din poveste!
Mai scriu doar un rând şi, pe urmă, pe foc!…

– Stăpâne, pastila! Ai grijă ce faci,
zicea muza şchioapă râzând cu dispreţ.
Dar el răspundea înroşindu-se: – Taci…
Privirea-i lucea ca în prag de îngheţ.

Dar vai! Sub luceferii palizi ai sorţii
cum sta în amurg, peste ciornă-aplecat,
sosi un mesaj pe mobil. Scrâşni colţii; 
uitase-un articol ce-l avea de predat.

– Mesajul acesta mă umple de sânge,
oprind redactarea lovecraftului meu!
Iar am o zi neagră ce-elanul mi-l frânge,
Bezmetica muză mă lasă mereu!…

– Stăpâne, gândeşti la Cthulhu non-stop 
şi biata ta minte ţi-a cuprins. Ce te faci?
Ascultă: salvează totul pe-un laptop…
Dar scribul îi zise enervându-se: – Draci!

Zici bine, dar mă bârâi întruna!
Să scriu până pot şi am gândul senin…
Atunci bateria pâlpâi ca nebuna
şi scribul salvă, însă foarte puţin!

                                                                                      Nicu Gecse