Interviu cu Bogdan Hrib: Natură moartă cu scenarii poliţiste
La recenta ediţie a târgului de carte Gaudeamus au fost invitaţi mai mulţi autori de literatură poliţistă din ţările nordice. De remarcat, printre cei opt sau nouă invitaţi a fost Yrsa Sigurðardóttir, autoarea islandeză, cu care am observat că ai luat legătura încă din prima zi a târgului. Ce impresie ţi-a lăsat această întâlnire?
Greu de spus ce impresie… Ne cunoșteam (simțiți ghilimele?) din cărțile ei, apoi de pe Facebook. Am avut chiar intenția (inițial) să particip la primul festival Iceland Noir, dar din nefericire se desfășura chiar în perioada Gaudeamus-ului (Am promis însă că anul viitor nu voi mai lipsi!)
I-am cumpărat o carte și am alergat la standul editurii Trei, cerându-i un autograf. Recunosc, fără modestie, că i-am oferit și un exemplar din Kill the General, varianta engleză (editată de Profusion Crime) a romanului meu Ucideți generalul.
Yrsa este un autor profesionist, celebru, tradus, dar (așa cum este majoritatea autorilor de succes din spațiul occidental – în cazul Islandei, un fel de Occident Îndepărtat!) un om comunicativ, amabil, zâmbitor, atent și respectuos cu orice interlocutor, fie el cititor, ziarist, scriitor sau simplu băgător de seamă. Mulțumit?
Între „Ucideţi generalul” şi „Ultima fotografie” sunt diferenţe destul de mari, ca gen şi abordare. De altfel, observ că şi activitatea ta este destul de diversă – ai pornit de la fotografie şi ai ajuns la cinematografie, iar de la SF, trecând prin romanul poliţist, ai ajuns la mainstream. Care este genul tău literar preferat şi ce proiecte ai în vedere?
Să punem lucrurile la punct… Deocamdată nu am niciun proiect SF. Undeva în adâncuri se înfiripă un vis despre o ecranizare a scenariului (deja existent) după Ucideți generalul. Genul preferat – fără discuție – este mystery & thriller. Am recidivat la Gaudeamus cu micul volum de povestiri 3+1. Nu știu când vom mai scrie ceva ne-polițist sau mai exact ne-thriller. O voi face cu siguranță. Unii cititori mă chestionează în legătură cu o continuare la Ultima fotografie. Deocamdată am două proiecte… literare. Unul dintre ele e presant și foarte academic – o teză de doctorat despre fotografia de presă din România. Celălalt – drag, dar mai neglijat – continuarea aventurilor lui Stelian Munteanu cu romanul nr 5 din serie – Patimile doamnei ministru. E o poveste complicată, cu o parte din acțiune care se aruncă în a doua jumătate a secolului XX pentru a reveni apoi în prezentul nostru – în 2014, o acțiune care aleargă din București la Copenhaga și retur, de mai multe ori. Mai exact o poveste despre Christiania… pentru cine știe.
Am observat încă din anii trecuţi preocupările legate atât de literatura poliţistă, de construirea unei legături cu International Crime Writers Association, sper să nu mă înşel, de dezvoltarea unei asociaţii de gen la noi în ţară şi evenimente legate de promovarea filmului poliţist sau istoric. Ce evenimente ne propui în acest an?
Lucrez împreună cu cei de la ICWA la organizarea congresului lor anual în România. Perioada este deja clară – 18-22 august. Unde? La București și la Râșnov – simultan cu a IV-a ediție a Mystery & Thriller Festival. Va fi o acțiune de amploare care, sper, va atrage în jur de 100 de autori, agenți și editori, români și străini. Vom reuși, astfel, o puternică acțiune de promovare a… plaiurilor mioritice. Cine știe, poate ne vom regăsi în viitoarele romane ale autorilor occidentali…
Să nu uit de FFIR – Festivalul de Film Istoric Râșnov unde vom organiza prelegeri, lansări și deja tradiționala Librărie din Cetate. Dar toată vara ne veți găsi la Râșnov cu mult mai multe surprize.
De multe ori, în discuţiile noastre a intervenit subiectul publicării în străinătate a autorilor români. Unii s-au auto-publicat în limba engleză, alţii chiar vând în limba română conaţionalilor din diaspora, însă nu am remarcat titluri care să fi fost acoperite de succes, cel puţin nu ale autorilor contemporani. De aceea te rog să reiei acest subiect, pentru cititorii noştri, cu eventuale sugestii de urmat. Ce crezi că ar trebui făcut?
Unirea face puterea. Un bun prieten, agent literar (de succes, adică bogat!) din New York mi-a zis că atunci când voi avea pregătiți 50 de autori români cu peste 200 de romane – cu tot cu rezumate, prezentări și CV-uri, toate în engleză, abia atunci să mă duc să discut cu el… Ce să fac? Încerc să strâng autori. Nu prea reușesc… Și poate că cel mai bine ar fi să o las baltă o vreme… În rest e bine că individual mai reușit câte o… breșă – Arion, Teodorescu, Țurlea… Cred că ar trebui să scriem mai mulți, mai mult și să publicăm muuuult, întâi în țară. Apoi vom vedea.
Nu am nici un sfat concret. Dar am o certitudine. Eu voi scrie mai departe și voi încerca să public pe unde pot. Să nu uităm că nordicilor le-au trebuit cam 20 de ani și un program național de promovare a autorilor până au ajuns aici… Drumul e lung. Să vedem cine rezistă și cine mai apare…
Deşi anul acesta a fost o inflaţie de manifestări dedicate literaturii, culminând cu două festivaluri literare simultane, la Iaşi în paralel cu Timişoara, discuţiile neplăcute în jurul ICR şi prezenţa oficială sub-mediocră a României la manifestările internaţionale de gen, nu par să ne fi atras simpatii. Pe de alta parte, ai avut ceva de spus şi în Europa, dacă e sa mă gândesc la recentele tale deplasări. Despre ce a fost vorba şi cum se va concretiza în viitor rezultatul acestor contacte?
În primul rând nu cred că e vorba de simpatii. Să nu ne amăgim, editorii străini nu ne publică pentru că suntem români simpatici (sau nu), ci pentru că scriem bine. Editarea de carte e o afacere, mai ales… dincolo. Și, în al doilea rând, cred că autorii români nu au de-a face cu prezența oficială. Un autor se prezintă și reprezintă pe sine, cel mult este un produs al editorului / editurii. Contractele se realizează cu editurile, nu cu oficialii… Sper ca mai mulți autori de NOIR (sau Polar, dacă preferați) să poată ajunge în acest an la Paris, tot așa cum sper să ajungem câțiva la festivalul dedicat POLAR-elor de la Lyon, în aprilie. Și tot așa sper că în acest an, la Göteborg, în septembrie, să avem o conferința despre mystery & thriller made in Romania. Și mai vreau să ajungem în Islanda în noiembrie… Un ultim vis secret e legat de BookExpo America în iunie… Acolo joacă băieții mari, acolo e liga mare… Poate vom mai discuta după ce răsar primele fire de iarbă… Pe curând.
Mulţumesc, Bogdan Hrib, şi îţi dorim un an plin de realizări de răsunet şi tiraje vândute maxime.
A consemnat pentru dumneavoastră,
Eugen Lenghel