Salla Simukka, despre o Albă-ca-Zăpada modernă și finlandeză pe deasupra

Salla Simukka   by Ionut Banuta_0549

Trebuie să-ți spun că – evident – nu sunt în targetul cărților tale …
Ei, nu chiar… nu cred că trebuie să fii foarte tânăr pentru a-mi citi cărțile… Multe persoane mature s-au declarat încântate de conținutul lor…

 Am citit cartea în print editorial, înainte de a apărea pe piață, deci nu aveam idee despre clasificarea targetului de piață, dar Roşu ca sângele mi-a produs o reală plăcere.  Cum ai ajuns la crearea eroinei cărții?
Nu pot să spun că nu a fost ceva ușor, nu a prea avut mult de-a face cu creația, ci a fost mai degrabă ca și cum ar fi venit la mine, ca și cum mi-ar fi ieșit în cale și mi-a spus “Bună, sunt Lumikki Andersson. Nu vrei să scrii o carte despre mine?” Așadar mi-a apărut de la bun început ca o persoană reală, completă. Dar bineînțeles că atunci când am început să scriu un roman crime, un thriller mi-a fost foarte la îndemână să am un personaj principal capabil să fie tot timpul să se descurce, să nu scape hățurile în nicio situație. Am vrut o persoană puternică și care să posede anumite abilități.

 Am înțeles că Roşu ca sângele e doar primul volum dintr-o trilogie – Albă-ca-Zăpada – …
Da, Albă-ca-Zăpada… de altfel, Lumikki asta înseamnă, în finlandeză…
…și că cele trei volume poartă numele extrase din dorința reginei de-a avea o fetiță. Reprezintă trilogia un traseu inițiatic în devenirea lui Lumikki Andersson? În traseul transformării din adolescent în matur?
Da, da… poți spune asta. Transformarea unei fete în femeie. În prima carte ea e oarecum diferită de cum o să fie în celelalte. În ultima carte va fi mult mai în vârstă decât în prima.

 Mi s-a părut evident că Lumikki are un trecut scufundat în secrete întunecate. Le vei dezvălui în următoarele volume? O vei trimite în descoperirea propriei identități?
Da. Are un trecut înecat în violență care va fi dezvăluit treptat. Asta se vede și din modul în care se comportă la școală, apoi va începe să relaționeze mai mult în cartea a doua și e și un secret de familie care va fi dezvăluit abia în volumul trei.

Salla Simukka   by Ionut Banuta_0562

Volumul 2 tocmai a apărut. Ce poți să ne dezvălui din el? Dar despre al 3-lea pe care-l vei publica abia anul viitor. E deja gata scris sau mai ai de lucru la el?
Da, volumul doi a apărut în Finlanda la sfârșitul lui august, iar al treilea o să apară – probabil în februarie. Și – ca să fiu foarte sinceră – încă-l mai scriu (râde) e chiar interesant pentru că încă nu l-am terminat…

 Dar știi deja sfârșitul?
O, da, știu cum se termină (râdem amândoi)… Am scris ultimele pagini… cred că prin vară, pentru că trebuia să știu cum are să se termine totul.

 De ce ai abordat genul literaturii pentru adolescenți?
Hmm… cred… hmmm… În ultima vreme au tot apărut multe astfel de cărți pentru adolescenți, într-o multitudine de genuri – Twillight, Hunger Games… Am tradus multe astfel de cărți și mi s-a părut că mi se potrivește genul.

 Dar modul tău de a le scrie e foarte diferit, e mult mai dark…
Da, da… Pentru că nu am vrut să fie citită numai de adolescenți, ci și de maturi.

 Într-o lume modernă în care se citește tot mai puțin iar adolescenții și copiii chiar mai puțin cum crezi c-o să-i faci pe cei pentru care scrii să-ți deschidă cărțile?
Cred că noi, scriitorii, trebuie pur și simplu să scriem cât se poate de interesant, de amuzant astfel încât atunci când un copil sau adolescent apucă o carte să nu-i mai dea drumul. Vreau să scriu cărți care – într-un fel – să fie ușor de citit, adică dacă te-ai apucat să citești o carte pur și simplu să continui să-i dai paginile, să existe ceva care să te facă să întorci pagina următoare. Acum ne luptăm cu o mare lipsă de timp: cu videojocurile, filmele, internetul și dând copiilor sau adolescenților cărți plictisitoare pur și simplu nu o să-i determinăm să citească, așa că trebuie să facem ceva care să-i facă să citească și să tot citească

Salla Simukka   by Ionut Banuta_0570

Cealaltă serie scrisă de tine este o duologie. De cu totul altă factură decât Albă ca Zăpada, un fel de science fiction am înțeles. Vorbește-ne puțin despre ea.
Da, unii îi spun ligth science fiction: nu e ceva cu atâta tehnologie, știință sau galaxy far-far away… Lumea e foarte asemănătoare lumii în care trăim noi. Prima dată când am scris science fiction mi s-a părut foarte interesant să creez o lume nouă și să-mi imaginez cum va fi în următorii 20-30 de ani și cum se vor comporta adolescenții în acea lume.

 Ce gen preferi să citești?
Să citesc? Aproape orice: de la crime fiction la literatură pentru copii, chiar nu aleg să citesc ceva anume.

 Personajele cărților tale sunt outsideri, adolescenți foarte sau extrem de dotați, dar care refuză sau nu sunt lăsați să iasă în față, să se manifeste la maximum. Ține de ceva ce ai trăit în adolescență, te regăsești în ele, folosești experințele personale? (pentru că ai o prezență foarte tonică).
Hmmm… într-un fel… În Finlanda suntem foarte independenți, devenim independenți foarte devreme. Dacă cineva la vârsta de 20 de ani mai locuiești cu părinții e considerat ușor ciudat… Așa că – pornind de la asta -, dar și de la anumite aspecte ale vieții mele, e adevărat.

 Am înțeles că ești traducătoare. Preferi să traduci dintr-un anumit gen sau îți este indiferent?
Am tradus în special cărți din limba suedeză. Atât pentru copii, cât și pentru adulți, dar nu dintr-un gen anume. Dacă dorești să-ți faci un mod de viață din traduceri, în Finlanda cel puțin, nu ai cum să traduci numai ce preferi, ci traduci ceea ce ți se oferă.

Ai două serii foarte deosebite una de cealaltă. Spre ce crezi că o să te îndrepți pe viitor?
E o întrebare foarte interesantă pentru că deocamdată habar n-am. În ultimii doi ani – și mai ales anul trecut – am scris la duologie, iar anul acesta am scris la actuala trilogie, deci cinci cărți în aproape numai doi ani… așa că vreau să iau o pauză. Aceasta (arată spre carte) e prima traducere care apare, dar anul viitor vor mai fi traduceri în 37 de limbi. Nu spun că o să mă duc la fiecare lansare, în fiecare țară, evident, dar o să călătoresc foarte mult așa că oricum nu o să dispun de foarte mult timp. Și cred că o să fie foarte bine să am mai mult timp și pentru mine.

Salla Simukka   by Ionut Banuta_0578

E cea mai grea iarnă din ultimii ani; străzile din Tampere, Finlanda, sunt îngheţate şi acoperite de zăpadă. Şi nimic nu contrastează mai tare cu albul zăpezii decât sângele.
Lumikki Andersson, o adolescentă în vârstă de 17 ani, locuieşte singură şi merge la un liceu de arte. Şi-a făcut o regulă din a nu se implica în lucruri ce nu o privesc. Totuşi, această regulă este pusă la încercare în ziua când Lumikki găseşte bancnote pătate de sânge în camera obscură a liceului.
Dându-şi seama că trei elevi de la liceul său au un amestec în acest incident, Lumikki se trezeşte înghiţită în hăţişul unei afaceri intenaţionale cu droguri. Viața îi este pusă în pericol.
Lumikki Andersson, eroina trilogiei Albă-ca-Zăpada, a învăţat să se apere singură şi să nu aibă încredere în nimeni. E un lup singuratic şi o supravieţuitoare. A fost agresată brutal la şcoală, iar acum s-a mutat în Tampere, unde locuieşte singură. Lumikki e inteligentă, sarcastică, are o anume duritate şi îi place solitudinea. De asemenea, îi place să se lupte corp la corp, să înoate în apă îngheţată, să alerge şi să viziteze galerii de artă. A hotărât că nu mai vrea să-i fie niciodată frică de nimic.

 

Avatar photo

Ionut Bănuță

Ionuț Bănuță s-a născut pe 5 ianuarie 1970 la Câmpina, dar până la vârsta de 18 ani a locuit în Buzău, unde a și înființat cenaclul Pozitronic. Din 1989 devine membru și al cenaclului Prospectart, iar din 1990 membru fondator al cenaclului String. Din 1994 devine și membru al clubului Quo Vadis? din Ploiești (unde se și mută, de altfel). Primul premiu – pentru grafică – îl obține în 1988, la Zilele H. Coandă, iar în 1990 debutează cu grafică în Almanahul Contemporanul. Urmează, în anii următori, alte premii și expoziții – personale sau de grup la diverse manifestări de gen pentru ca în 1992 să obțină și primul premiu al Romconului. A fost membru fondator FNTSF și membru fondator ARSFAN. În aceeași perioadă susține și o rubrică despre aparițiile BD și SF din aria francofonă la Exploratorii zilei de mâine. Începe să publice regulat grafică în revista Anticipația. Din 1992, împreună cu fratele său Adrian Bănuță, se ocupă de apariția singurei reviste săptămânale tipărite din lume – Jurnalul SF. Cele 169 de numere ale revistei i-au adus și 2 premii Romcon plus un premiu Eurocon. În 1994 apare celebrul volum-manifest al grupului Quo Vadis? - MOTOCENTAURI PE ACOPERIȘUL LUMII, volum colectiv realizat după o ideea personală. Dan Silviu Boerescu îi solicită o proză pentru antologia România 2001. A publicat grafică, proză, interviuri, eseuri și traduceri în Almanahurile Anticipația, Contemporanul, Nautilus, Jurnalul SF, Jurnalul de București, Jurnalul Național, Alternativ SF, Supernova, Ficțiuni, Anticipația, String și mai multe fanzine. A redactat fanzinul Virtual. A semnat zeci de coperți pentru editurile Nemira, Trei, Cartea de nisip, Karmat Press, Mondial, Cărțile Tango. Premii Premiul II pentru grafica, Pozitronic, 1989; Premiul Fundatiei pentru Tineret pentru grafica, 1990; Premiul I pentru grafica, Salonul National de arte vizuale, 1991; Premiul pentru grafica, Atlantykron, 1992; Premiul pentru cel mai bun artist plastic al anului, RomCon, 1992; Premiul I pentru grafica, Quasar, 1992; Premiul pentru grafica, Victor Papilian, 1993; Premiul pentru grafica, Pozitronic, 1993; Premiul pentru grafica, Quasar, 1994; Premiul I pentru literatura (ex-aequo), Quo Vadis?, 1994; Premiul III pentru grafica, Quo Vadis?, 1994; Premiul pentru grafica si promotor ex-aequo, RomCon, 1994; Premiul III pentru grafica, Quo Vadis?, 1995; Premiul pentru schita, Supernova, 1995.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected !!