Primii zece ani în familia Ficțiunilor – Eugen Lenghel

La început a fost Festivalul. Și pentru că Festivalul avea nevoie de concursuri literare care să-l susțină activ și să-l completeze, a apărut ideea: să facem niște… ficțiuni! Nu mă interesau ficțiuni mai vechi. Nu aveam de gând să caut în zadar ficțiunea. Și atunci s-au făcut și s-au adunat, din idei, niște ficțiuni. Românești, autentice, nefățuite, neprefăcute.

Așa a apărut familia ficțiuni.ro, cu pasiuni, încăpățânări, dragoste și ură, certuri, împăcări – totul ca-n oricare familie. Nimeni nu își închipuia că până la urmă aveau să treacă zece ani. Deși încercam cu toții să facem science fiction, nu ne gândeam așa departe în viitor. Nu prea ne păsa că alții trecuseră de treizeci sau că aveam concurență. Pur și simplu, nu conta.

Aveam de făcut ceva nou, fără canoane, fără restricții, singura condiție de la care încercam să nu ne abatem era nerenunțarea la limba română literară. Am adăugat texte inedite aparținând unor autori români clasici și traduceri din ce au scris alții, pe alte meridiane. A ieșit ceva din asta? Doar publicul cititor ne poate spune și scriitorii care au debutat în ficțiuni.ro. Învățând de la noi și de la scriitorii deja consacrați în nișa ficțiunilor speculative, unii sunt astăzi nume cu mai multe apariții editoriale la activ.

Ne bucurăm să-i știm alături, cel puțin pe unii, și să le fi putut sprijini creșterea și maturizarea literară. Cum e firesc, trăim cu speranța că vom putea ajuta noi generații de autori de succes să debuteze, să-și facă public talentul și să crească.

Cu ocazia acestui număr aniversar, ne bucurăm de revenirea în familie a doctorului în filologie Florin Pîtea. Îl omagiem pe regretatul scriitor Liviu Radu. Ne exprimăm încă odată regretul pentru dispariția prematură a lui Ștefan Ghidoveanu, redactor fondator al revistei. Am fi vrut să ne fii alături și astăzi, Ștefan.

Dacă mă întrebați ce am făcut bine? Cred că doar încăpăținarea de a rezista și de a încerca să oferim o platformă continuă de debut este singurul lucru pe care merită să-l păstrăm și pentru viitor. Vom încerca să îi sprijinim pe scriitorii debutanți și să îi îndrumăm în depășirea momentelor grele.

Au dispărut orgoliile tinereții noastre. Am rămas doar cu nostalgia șuetelor literare, a discuțiilor despre OZN-uri cu Dan Farcaș sau momentele de dezmăț imaginativ cu Alexandru Mironov. Nu putem uita nici uluitoarele minuni tehnice ale inginerului inventator Giorgică Lupchian. Încep să uit de granița dintre SFF Râșnov si Ficțiuni. La început revistă a festivalului aflat la prima ediție în 2013, a devenit repede generator pentru următoare ediții ale Festivalului de Science Fiction.

Se cuvine să ne amintim de cel care ne-a inspirat de-a lungul vremii de acum mai bine de 40 de ani, prin nemaipomenita emisiune radio „Exploratorii lumii de mâine“– omul de radio și scriitorul Dan Ursuleanu, cel care ne-a arătat și primele exemple despre ce trebuie să fie un festival sau o tabără de creație. Dispariția sa prematură în primăvara anului 2013 ne-a impulsionat să pornim acest proiect. De doi ani, tot la fictiuni.ro, derulăm Concursul național de proză scurtă care îi poartă numele. Îți mulțumim, Maestre! Ne gândim adesea la tine!

Revin la metafora cu familia Ficțiunilor. Intrarea în famile este deschisă tuturor celor care vor să ni se alăture, pentru că doar împreună putem duce proiectul mai departe și strădania noastră, a celor din redacție, vă este dedicată exclusiv.