Robert Sheckley – BĂTĂLIA

Generalul suprem Fetterer lătră „Pe loc repaus!”, intrând grăbit în sala de comandă. Ascultători, cei trei generali respectară întocmai ordinul.

— N-avem prea mult timp, spuse Fetterer, uitându-se la ceas. O să mai verificăm o dată planul bătăliei…

Se îndreptă către perete şi derulă o uriaşă hartă a deşertului Sahara.

— Potrivit celor mai bune informaţii teologice pe care le avem, Satan îşi va desfăşura forţele la intersecţia acestor coordonate… Indică locul cu un  arătător bont. În rândul din faţă, vor fi diavolii, demonii, sucubii, incubii şi restul gradaţilor. Bael va comanda flancul drept, Buer pe cel stâng… Maiestatea sa Satanică va ocupa centrul.

— Cam medieval, murmură generalul Dell.

Aghiotantul generalului Fetterer intră în încăpere, cu chipul strălucitor şi fericit la gândul apropiatei Veniri.

— Domnule, anunţă el, preotul e din nou aici!

— Drepţi, soldat! rosti Fetterer cu asprime. Mai avem încă de dus şi de câştigat o bătălie…

— Da, domnule, zise aghiotantul şi înţepeni, o parte din bucurie stingându-i-se de pe faţă.

— Preotul, zici? Generalul suprem Fetterer îşi frecă degetele, gânditor. Chiar din clipa Venirii, de când se ştiuse de iminenţa Bătăliei Finale, slujitorii religiilor din toată lumea deveniseră o adevărată pacoste. Îşi încetaseră ciorovăiala, ceea ce era lăudabil. Acum însă, încercau să conducă treburile militare.

— Dă-l afară, ordonă Fetterer. Ştie că pregătim planurile Armageddon-ului…

— Da, domnule, răspunse aghiotantul. Salută scurt, făcu stânga-mprejur şi ieşi cu pas ţeapăn.

— Ca să continuăm, rosti Generalul suprem Fetterer, în spatele primei linii de apărare a lui Satan vor fi păcătoşii reînviaţi şi diferite forţe elementare ale răului. Îngerii căzuţi vor acţiona ca escadrilă de bombardiere. îi vor întâmpina interceptoarele-robot ale lui Dell…

Generalul Dell surâse sardonic.

— În momentul atacului, detaşamentul de tancuri automate ale lui McFee va porni către centrul liniei, continuă Fetterer, sprijinit de infanteria robotizată a generalului Ongin. Dell va comanda atacul cu bombe H al ariergărzii, care va trebui să rămână cât mai grupată. Voi trimite la atac cavaleria mecanizată, aici şi aici…

Aghiotantul se întoarse, luând poziţia de drepţi.

— Domnule, informă el, preotul refuză să plece. Spune că trebuie să vorbească neapărat cu dumneavoastră…

Generalul suprem Fetterer ezită, înainte să rostească un nou „nu”. Îşi aminti că aceasta era Bătălia Finală şi că slujitorii religiei aveau legătură cu ea… Se hotărî să-i acorde preotului cinci minute.

— Adu-l încoace, zise el.

Preotul purta un costum simplu, pentru a arăta că nu reprezintă un anumit cult. Avea chipul obosit, dar plin de hotărâre.

— Generale, vorbi el, sunt reprezentantul tuturor slujitorilor religiei din lume — preoţi, rabini, pastori, mullahi şi aşa mai departe… Vă implorăm, domnule general, lăsaţi-ne să luptăm în bătălia Domnului!

Generalul suprem Fetterer bătu nervos darabana cu degetele. Voia să rămână în relaţii amicale cu aceşti oameni. Chiar şi el, Comandantul Suprem, ar fi putut avea nevoie de-o vorbă bună, când totul urma să fie spus şi făcut…

— Puteţi să înţelegeţi în ce situaţie mă aflu, se scuză Fetterer cu un aer nefericit. Sunt general… Am de dus o bătălie.

— Dar este Bătălia Finală, exclamă preotul. Ar trebui să fie bătălia oamenilor…

— Este, replică Fetterer. Dar e dusă de reprezentanţii lor, militarii.

Preotul nu arăta câtuşi de puţin convins.

Fetterer continuă:

— N-aţi vrea să pierdeţi această bătălie, nu? Să învingă Satan?

— Sigur că nu, murmură preotul.

— Atunci, nu putem să ne asumăm nici un risc, rosti sec Fetterer. Toate guvernele au fost de acord în privinţa asta, nu? O, ar fi foarte frumos să ducem bătălia Armageddonului cu întreaga omenire. Un gest simbolic, s-ar putea zice. Dar… am fi siguri de victorie?

Preotul încercă să spună ceva, însă Fetterer vorbea prea repede.

— De unde să ştim noi puterea forţelor lui Satan? Pur şi simplu, trebuie să punem la bătaie tot ce avem mai bun, vorbind din punct de vedere militar. Şi asta înseamnă armatele automate, interceptoarele şi tancurile robotizate, bombele H…

Preotul arăta foarte nefericit.

— Dar nu e drept, protestă el. Cu siguranţă, puteţi găsi un loc în planul dumneavoastră şi pentru oameni…

Fetterer se gândi la asta, dar cererea era imposibilă. Planul bătăliei fusese deja pus la punct — complet, minunat, irezistibil. Orice introducere a unui element uman masiv n-ar fi făcut decât să-l dea peste cap. Carnea vie n-ar fi putut suporta zgomotul produs de acel atac mecanic, potenţialul de energie murmurând prin aer, puterea de foc atotînvăluitoare… Orice fiinţă umană care s-ar fi apropiat la mai mult de o sută de mile de front n-ar fi supravieţuit atât cât să vadă inamicul…

— Mă tem că nu-i nimic de făcut, răspunse Fetterer.

— Există unii, zise preotul cu asprime, care simt că a fost o greşeală să lăsăm totul în mâinile militarilor…

— Îmi pare rău, replică Fetterer cu vioiciune. Asta-i vorbărie defetistă! Şi-acum, dacă nu vă supăraţi… Arătă către uşă. Preotul plecă obosit.

— Civilii ăştia…, pufni Fetterer. Ei bine, domnilor, trupele dumneavoastră sunt gata?

— Gata să luptăm pentru El, răspunse generalul MacFee cu entuziasm. Garantez pentru fiecare automat de sub comanda mea! Metalul lor străluceşte, toate releele au fost înnoite, iar rezervoarele de energie sunt complet încărcate… Domnule, puteţi fi sigur că ard de nerăbdare să intre în bătălie!

Generalul Ongin ieşi brusc din apatie:

— Trupele de la sol sunt pregătite, domnule!

— Aviaţia este gata, adăugă generalul Dell.

— Excelent, concluzionă generalul Fetterer. Toate celelalte aranjamente au fost făcute… Transmisiile televizate sunt disponibile pentru întreaga populaţie a lumii. Nimeni, bogat sau sărac, nu va rata spectacolul Bătăliei Finale!

— Iar după bătălie…, începu generalul Ongin, apoi se opri. Privi înspre Fetterer.

Acesta se încruntă. Nu ştia ce-ar trebui să se întâmple după Bătălie. Acea parte a lucrurilor era, probabil, în sarcina instituţiilor religioase…

— Cred că va avea loc o prezentare sau cam aşa ceva, presupuse el  nesigur.

— Adică o să-l întâlnim… pe El? întrebă generalul Dell.

— Nu prea ştiu, răspunse Fetterer. Dar aşa cred. La urma urmei… adică… ştii ce vreau să spun!

— Dar ce-o să îmbrăcăm? întrebă generalul MacFee, cuprins brusc de panică. Adică, ce se poartă de obicei?

— Ce poartă îngerii? îl întrebă Fetterer pe Ongin.

— Nu ştiu, răspunse acesta.

— Robe, nu crezi? îşi dădu cu părerea generalul Dell.

— Nu, răspunse Fetterer cu severitate. Vom purta uniforma de mare ţinută, fără decoraţii.

Generalii încuviinţară. Era o alegere potrivită.

Şi-apoi, sosi timpul…

 

*

 

Strălucitoare, în formaţiile lor de luptă, legiunile Iadului înaintau şir după şir prin deşert. Cimpoaiele infernale ţiuiau, tobele băteau surd, iar uriaşa nălucă se mişca mereu înainte…

Învăluite într-un nor de nisip orbitor, tancurile automate ale generalului MacFee se năpustiră împotriva duşmanului satanic. Îndată după aceea, bombardierele automate ale lui Dell şuierară pe deasupra, aruncându-şi încărcăturile mortale asupra hoardei compacte a damnaţilor. Fetterer atacă şi el vitejeşte, cu cavaleria sa automată.

În această încăierare înaintă infanteria automată a lui Ongin, şi metalul făcu tot ce putea face…

Gloata damnaţilor inundă însă frontul, despărţind tancurile şi roboţii. Mecanismele automate mureau, apărând cu eroism fiecare petec de nisip. Bombardierele lui Dell erau doborâte din cer de către îngerii căzuţi, conduşi de Marchocias, ale cărui aripi de grifon stârneau în aer o adevărată tornadă.

Linia subţire, sfâşiată, a roboţilor, rezista cum putea împotriva forţelor uriaşe care-i zdrobeau şi-i risipeau, stârnind groaza în inimile telespectatorilor aflaţi în casele din întreaga lume. Roboţii luptau ca nişte adevăraţi bărbaţi, ca nişte eroi, încercând să respingă forţele răului.

Astaroth urlă un ordin, şi Behemoth se năpusti înainte; Bael, având în urma lui o trupă de şoc formată din diavoli, lansă un atac împotriva flancului stâng, risipit, al generalului Fetterer. Metalul scrâşni, electronii şuierară în agonia impactului…

Generalul suprem Fetterer transpira şi tremura, la o mie de mile în spatele liniei de foc. Însă, calm şi neclintit, dirija apăsarea butoanelor şi tragerea de manete.

Superbele lui trupe nu-l dezamăgiră. Roboţii avariaţi mortal se clătinau pe picioare, dar luptau. Zdrobiţi, abia mişcându-se, distruşi de diavolii care urlau, roboţii reuşiră să menţină linia de apărare. Apoi, Corpul al Cincilea de veterani se aruncă la contraatac, iar frontul inamic fu străpuns.

La o mie de mile în spatele liniei de atac, generalii dirijau operaţiunile de nimicire a duşmanului.

— Bătălia e câştigată, şopti Generalul suprem Fetterer, întorcând spatele ecranului de televiziune. Vă felicit, domnilor!

Generalii zâmbiră obosiţi.

Se priviră unii pe alţii, apoi izbucniră într-un strigăt brusc. Câştigaseră Armageddon-ul, iar forţele lui Satan fuseseră înfrânte!

Ceva se întâmpla însă pe ecranele lor.

— E… e…, începu generalul MacFee, apoi glasul îi pieri.

Pentru că Prezenţa cobora deasupra câmpului de bătălie, păşind printre grămezile de metal răsucite şi sfărâmate.

Generalii tăceau.

Prezenţa atinse un robot deformat…

Pe întinderea deşertului fumegând, roboţii începură să se mişte. Metalul îndoit, scrijelit, topit, se îndreptă.

Roboţii stăteau din nou în picioare.

— MacFee, şopti Generalul suprem Fetterer, încearcă-ţi comenzile! Fă-i pe roboţi să îngenuncheze… Fă ceva, orice!

Generalul încercă, dar comenzile erau moarte.

Trupurile roboţilor începură să se înalţe la cer. În jurul lor, roiau îngerii Domnului, în timp ce tancurile şi soldaţii şi bombardierele robot se ridicau în zbor, din ce în ce mai sus…

— Îi mântuieşte pe ei! strigă Ongin isteric. Îi mântuieşte pe roboţi!

— E o greşeală! exclamă Fetterer. Repede! Trimiteţi un curier la… nu! Vom merge acolo noi înşine!

Îndată fu comandată o navă şi se grăbiră către câmpul de bătălie. Dar, până să ajungă, era prea târziu, pentru că Armageddon-ul se încheiase, roboţii dispăruseră, iar Domnul şi armata sa plecaseră să-şi vadă de-ale lor…

 

 

În româneşte de Cristina Ghidoveanu

Titlul original: The Battle (1954) – din volumul Citizen In Space