de Teodora Matei şi Lucian-Dragoş Bogdan *Necurat Tânărul plimba cârpa îmbibată în apă rece pe fruntea lui Alin. Se ruga, amestecând toate rugăciunile pe care le știa sau le știuse vreodată. Alin se trezi ca-ntr-un cuptor încins. – Ia de be asta ș-ai să vezi cum ț-a trece… Nu văzuse baba ținând […]Citește...
Tags : Teodora Matei
Îţi spun un secret. Ştiu că îl înţelegi, dar nu te gândi că vei obţine ceva din “vânzarea” lui. Trădarea ta e ultimul lucru de care mă tem. La final vă vom şterge memoria; toate ingineriile pe care credeţi că le stăpâniţi se vor preface-n scrum. Îţi place limbajul meu, nu-i aşa?! De când mă […]Citește...
O apucam de un picior şi o trăgeam de sub masă. O strângeam la piept şi abia atunci dădeam drumul lacrimilor. Curgeau peste ochii ei cu pleoape înţepenite şi deveneau plânsul ei. Sarea lor mai curăţa urmele de cariocă de pe fruntea Adelinei dar n-o puteam privi decât târziu, mult mai târziu, când consideram că […]Citește...
