Viața

Ştiu de undeva viaţa asta,

Cineva mi-a povestit-o de multe ori

Încercând să mă-nveţe,

Iar eu mereu am uitat, mereu m-am luat cu altele.

Până la urmă, ce e o viaţă – am întrebat-o –

Ce e o viaţă şi am văzut-o râzând

Ca un copil ce se bucură de un lucru ciudat colorat,

De o jucărie neobişnuită.

De-atunci privesc noaptea pe cer,

Caut locuri care să-mi semene.

O, visătoare!