„Tu mă știi, Emil, n-am fost nici mai bună și nici mai rea decât alții, nici mai frumoasă și nici mai urâtă decât alte femei și nici nu afirm că n-aș fi mulțumită de ceea ce sunt. Totuși există clipe, mai ales seara și cu deosebită intensitate înainte de-a adormi, când îmi pun întrebări despre […]Citește...
Era dimineaţă şi mergeau tăcuţi: Cris, Vlad, Ema, Alexandru, Vali, Cazimir, Adriana, Lili şi Mario. Soarele smulgea fâşii galben-verzui din teritoriul amorf al junglei. Cei nouă priveau atenţi în toate părţile. Șirul lor indian era deschis de Cris, cel mai mare dintre ei. Avea 16 ani şi mult simţ practic. Simţul practic fusese acela care-l […]Citește...
Povestea asta am auzit-o înainte de 1989. Nici măcar nu ştiu precis în ce măsură e reală, cu toate că există anumite dovezi indirecte ce sugerează asta. Ar fi, de pildă, stenograma acelei deja legendare şedinţe de partid, întocmită meticulos de domnişoara Miţa, proaspăta, pe-atunci, secretară a directorului Georgescu. Care director mai târziu, când […]Citește...
Moșul râdea din nou, hămăit, lăsându-mă să-i admir în voie dinții înnegriți de tutun și gingiile iritate. Spusese, probabil, ceva porcos, căci și tovarășii săi râdeau și conturau prin aer cu degetele forme obscene. Până la urmă, se ridică de lângă ei, îi salută cu un gest și se așeză pe scaunul gol de la […]Citește...
Aşa cum tu însuţi ai visat cândva, iată-te, călătorule, în Oraşul din care pleacă toate drumurile. Pleacă pentru a se reîntoarce. Aici, cândva, în viitor sau trecut. O dată, sau de mii de ori. Dar drumurile circulă și în ele însele; a exista înseamnă a te repeta de atâtea ori de cât e nevoie […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
