Tag archives for Mircea Liviu Goga

FICŢIUNE

Al XVI-lea etaj

Moșul râdea din nou, hămăit, lăsându-mă să-i admir în voie dinții înnegriți de tutun și gingiile iritate. Spusese, probabil, ceva porcos, căci și tovarășii săi râdeau și conturau prin aer cu degetele forme obscene. Până la urmă, se ridică de lângă ei, îi salută cu un gest și se așeză pe scaunul gol de...
citește mai mult »
Poezie

Cu moartea pe dealuri

Ies uneori la braţ cu Moartea pe dealuri, Călcăm pe pajişti încântătoare şi ea Îmi spune că-mi cresc din oase lujeri lungi de lumină.   În seri de vară târzii ne ascundem Prin poduri prăfuite, Deschidem hărţi străvechi ale unor continente ciudate, Planşe stelare prezentând Alte şi alte lumi.   Citim vieţi.   Mă...
citește mai mult »

Când priveam

Când priveam, Moartea veni lângă mine, Mă cuprinse de umeri: Sunt aici în toate bucuriile tale, Să nu-ţi faci griji, Doar tristeţea ne-ar putea îndepărta!   Tristeţea înseamnă trecut şi regrete tardive, Nu pot să ajut decât unde Bucuria ne face una.   Tu doar iubeşte, Lasă restul pe seama mea!...
citește mai mult »

Viața

Ştiu de undeva viaţa asta, Cineva mi-a povestit-o de multe ori Încercând să mă-nveţe, Iar eu mereu am uitat, mereu m-am luat cu altele. Până la urmă, ce e o viaţă – am întrebat-o – Ce e o viaţă şi am văzut-o râzând Ca un copil ce se bucură de un lucru ciudat colorat,...
citește mai mult »