Angie așteaptă – Jack Pillard

Traducere și adaptare: Nicu Gecse

– M-am întrebat întotdeauna cum arăți, i-am spus cu voce stinsă de pe patul de moarte. Ți-a luat cam mult timp până să ajungi și la mine.

Arăta ca un nume căruia nu-i găsești o față care să i se potrivească. Era îmbrăcat în costumul cel mai bine croit pe care l-am văzut vreodată: negru-lignit, cu o cravată de un roșu intens, cu nod Windsor. Pielea lui era palidă, cu o tentă mai degrabă cenușie, decât albul fantomatic la care m-aș fi așteptat. Și avea un păr mare, de lățimea șoldurilor, al cărui roșu se asorta perfect cu cel al cravatei. Doamne, ce multă vreme a trecut de când n-am mai purtat un costum la fel.

Mi-a zâmbit în vreme ce împrumuta din nuanțele din preajma ferestrei mele; lumina de dinaintea zorilor luneca lent cu o strălucire oranj-sângerie.

– De fapt, sunt întrebat adesea de ce port anumite haine, mi-a mărturisit el, privindu-mă cu ochii lui violeți.

– Bine, un costum este de înțeles, nu-i așa…

Un acces de tuse mi-a zgâlțâit întregul corp și mi-a întrerupt fraza. Îngerul Morții m-a privit cu ochi strălucitori; bineînțeles că a mai văzut de nenumărate ori suferinzi ca mine.

A așteptat răbdător ca tusea mea să se potolească, a scos o batistă din buzunar și mi-a șters grijuliu sângele care-mi apăruse pe buze.

– Îmbrăcămintea mea diferă în funcție de persoană. Iar tu, trebuie să recunosc, ai făcut mult bine, ai fost un slujitor bun și credincios.

M-am rugat întotdeauna să-mi fie dat să aud asemenea cuvinte, dar n-am crezut niciodată că mi le va spune tocmai el. Am vrut să-i răspund ceva, dar vorbele îmi veneau cu greutate. Degetele mi se răceau.

– Soția mea… ce a văzut?

A zâmbit vag și a închis ochii.

– În mod normal, acum vine partea în care am parte de puțin amuzament.

A deschis ochii și și-a îndreptat arătătorul spre mine.

– La început, când îi întreb dacă toată distracția a meritat, îmi este milă de ei. Apoi mă privesc uluiți, de parcă ar întreba „ce vrei să spui?“ și atunci îi anunț că vor fi nevoiți să plătească pentru păcatele lor.

A oftat și a tăcut pentru o clipă. S-a uitat dincolo de pat, la fiul meu, adormit în scaunul lui în vreme ce mă veghea.

– O vreme a fost amuzant să le văd fețele atunci când deschideam chepengul Iadului pentru ei. De la o vreme, nu mai e deloc amuzant. Acum aștept cu nerăbdare bărbați ca tine… și femei ca soția ta.

Mi-a bătut ușor mâna, ca pentru a-mi ușura întristarea.

– A fost o doamnă minunată și așteptă cu emoție să te revadă.

Mă durea inima și nu-mi mai puteam opri lacrimile.

– Angie…, am șoptit.

M-am uitat spre Îngerul Morții, iar el mi-a zâmbit. Era un zâmbet sincer și privirea lui fără vârstă îl confirma.

– Mi-a fost dor de ea, am încercat să spun, dar un nou acces de tuse m-a oprit.

El mi-a susținut mâna ca să-mi aline durerea, în timp ce mi-am recăpătat cu greu respirația. Îmi simțeam pieptul greu, iar aerul pătrundea tot mai anevoie. L-am privit pe individul îmbrăcat în costum și l-am rugat:

– Vrei să mă ajuți ca să mă ridic și să-mi iau rămas bun de la fiul meu?

Fără să rostească vreun cuvânt, m-a ajutat să mă dau jos din pat, sprijinindu-mi trupul firav cu al său în vreme ce dam ocol patului pentru a ajunge la scaun.

– Angie a insistat să-i punem numele meu, așa că i-am spus mereu Junior.

I-am remarcat trăsăturile pentru ultima oară: de la mine moștenise maxilarul puternic, părul ondulat și pistruii, iar de la Angie împrumutase ochii de culoarea safirului și dinții de un alb imaculat.

M-am aplecat și l-am sărutat pe frunte, el s-a agitat ușor, dar a recăzut iarăși în lumea viselor lui de bărbat tânăr. Am inspirat cât am putut de adânc și mi-am plecat capul. Îngerul Morții m-a condus înapoi în pat.

De-acum soarele răsărise de-a binelea, iar razele lui străluceau puternic. L-am privit pe Îngerul Morții și am zâmbit:

– Trebuie să recunosc că mi-e un pic teamă. N-am mai murit până acum.

Îngerul Morții a chicotit ușor și a încuviințat ușor din cap.

– Pentru tine va fi destul de ușor. Închide ochii. Angie te așteaptă.

© 2017 Ficțiuni.ro

Jack Pillard are 23 ani și locuiește în Grand Rapids, Michigan, USA.

A absolvit Colegiul Aquinas, având ca specializare Limba și literatura engleză. Este proprietarul unei mici afaceri care se ocupă de aprobarea produselor de nutriție pentru sportivi și răspunde de asigurări atunci când clienții au reclamații. Este un cititor pasionat și consideră că lectura îl ajută se se perfecționeze ca autor.

În prezent scrie la primul său roman.