Neomodernismul şi Generaţia ’60. Context ideologic şi cultural
Iluminatul
(O poveste din cartea cu scoarţe de argint, ferecate)
Se spune că, pe vremuri, în Gorena, a trăit un înţelept care căuta iluminarea. Fireşte, ca el erau destui – unii mai destoinici, alţii mai superficiali – însă, de regulă, aceştia se retrăgeau departe de lume, în creierii munţilor, la câte un schit, pentru a medita pe îndelete la cele sfinte fără teama de a fi întrerupţi.
Înţeleptul din povestea noastră nu se temea însă de mulţimi ori de agitaţia şi de zgomotul oraşelor, iar de meditat medita adesea în pieţe, pe străzi, în parcuri sau pe cheiul câte unui râu, în mijlocul trecătorilor. Câteodată putea fi zărit lângă Operă sau aproape de intrarea unui teatru de vodevil, ori pe peronul unei gări, printre hamalii mecanoizi. O gravură din epocă îl reprezintă printre picioarele dansatoarelor exotice de la Mulan R’uj. Cu altă ocazie, un dagherotip l-a surprins şezând la mijloc, între tabăra docherilor cu pancarte şi cea a spărgătorilor de grevă înarmaţi cu ciomege, pe timpul Marii Greve Generale.
După ani nenumăraţi, a reuşit într-un târziu să atingă iluminarea. De atunci încoace, în Gorena a rămas cunoscut drept Iluminatul Public.
2 Comments
”Humor is mankind’s greatest blessing” spunea Mark Twain, iar domnul Florin Pîtea ne confirmă acest lucru prin prezenta poveste, scurtă dar de o remarcabilă densitate. Felicitări!
Vă mulţumesc pentru apreciere.