Pentru totdeauna – de Bianca Scurtul – Premiul Lunii August ’21

În amintirea destinelor curmate

Alarma ceasului deșteptător sună întruna. E 08.30. Domnul P întredeschide ochii și, instinctiv, duce mâna spre sursa de zgomot. Se ridică în capul oaselor și privește spre calendarul de perete. 23 martie. Zâmbește blând, ca unei amintiri dragi, apoi se grăbește să-și îmbrace cămașa albă, pe care soția i-a aranjat-o cu grijă. În casă e acum liniște, așa că domnul mormăie pe sub nas că nevasta sa e în tura de zi. Își îmbracă atent costumul, apoi intră somnoros în bucătărie. Pe masă găsește o farfurie cu ouă ochiuri și o cană de cafea neagră. Aruncă o privire spre fotografia decolorată de pe hotă – domnul P tânăr, dansând cu o fată de o frumusețe cuceritoare, blondă, cu ochi senini. Atinge visător poza și își amintește stupefiat că a fost făcută în urnă cu treizeci de ani, în luna lor de miere. Soarbe din cafeaua amară și pare că retrăiește emoția acelei călătorii. Clatină din cap scurt și își promite să-i cumpere soției sale cei mai frumoși trandafiri, unii frumoși ca zâmbetul ei.

Doamna T își fumează țigara pe balcon. S-a trezit de câteva ceasuri, dar e prea deprimată, așa că stă ore în șir acolo. Poartă un capot de atlaz roz. De fapt, nu o prind culorile pastelate, dar e cadoul pe care i l-a făcut fiul său, așa că n-a vrut să-l arunce. Tresare. Își amintește că fiul a plecat la școală, în urmă cu vreo jumătate de oră. Se întreabă dacă el o fi mâncat ceva. Își trece mâna stângă prin părul negru ca abanosul. Uneori e o mamă îngrozitoare. N-o crede doar ea, ci și fostul ei soț. În stradă vede o fetiță care-i întinde o pungă cu jeleuri unei doamne, probabil mama ei. Se gândește din nou la băiat. Lui îi plăceau ursuleții dulci, mai ales cei verzi. Trage un fum, dar i se face greață. Copilul ei urăște să o vadă fumând. În următoarea clipă, stinge țigara în scrumieră și intră în apartament. Va merge la supermarket și îi va cumpăra o pungă uriașă cu jeleuri. Așa își va lua revanșa pentru lipsa micului dejun.

R e un bărbat de treizeci de ani, dar nu are familie. Se prezintă ca un tânăr arătos, cu părul castaniu, ochii căprui și un corp tonifiat. Ar putea să predea cursuri de jogging, să fie pictor sau bucătar. Dar nu e. La ora 08.30 e deja prezent la birou, cu jumătate de oră mai devreme decât ar trebui, dar nu îi pasă. Nici măcar nu are un animal de companie. Stă cufundat între teancuri de foi ce îl plictisesc peste măsură. Încearcă să nu trădeze indiferența care îl macină de săptămâni întregi. Verifică atent calendarul. 23 martie. Își țintește privirea spre un grafic fixat pe perete. Îl știe pe dinafară, dar vrea să se asigure. E rândul lui să meargă după obișnuitele cafele și gogoși pudrate cu zahăr. Accesează harta și se încruntă. Sunt ambuteiaje nebune în drum spre cofetărie, așa că decide să meargă până la supermarket și să cumpere de acolo tot.

E marți, deci A ar trebui să fie la școală. În mod normal, marți fac ore de matematică și muzică. După-amiaza vine mama și îl ia, apoi merg în parc. Însă ziua de azi e o excepție. Astăzi, stă la tatăl lui, dar cum bărbatul e artist și deseori cade pradă muzei, a uitat să-l ducă la școală. Pictează cu efervescență. Din când în când, A se uită peste umărul lui. Tabloul nu e veridic: golful lâncezește într-o pată albastră, sub un cer roşu ca focul. Până și A, care are doar șapte ani, știe că marea nu poate fi azurie dacă cerul e rubiniu, dar atunci când încearcă să-i spună ceva tatălui, pictorul îi aruncă plictisit o bancnotă de cinci dolari și îl trimite la plimbare. De obicei, mama nu îi permite băiatului să hoinărească prin oraș, dar azi el stă cu tata, așa că ia banii și iese din bloc. Tatălui nu-i pasă, așa că are să-și cumpere snackuri.

În celălalt capăt al orașului, doamna C îl înjură pe șoferul autobuzului, care nu s-a sinchisit să o aștepte un minut. Verifică orarul autobuzelor și devine și mai agitată: următorul vine abia peste o oră. Mânioasă, decide să amâne drumul spre supermarket. Își amintește din nou că e ultima zi de promoție, dar nu își îngăduie să întârzie la job, așa că face cale întoarsă și dispare în umbra unei alei scăldate în verdeață. Ceea ce doamna C nu știe e că șoferul acesta tocmai i-a salvat viața. Nu va afla niciodată, dar grație lui, peste doi ani își va vedea fiica absolvind colegiul, iar peste cinci ani își va vedea pentru prima dată nepoțelul.

Domnul P merge de-a lungul străzii și se uită la buchetele de flori din vitrină. Cu coada ochiului vede supermarketul și îi trece prin minte că ar fi bine să pregătească el cina. Își spune că în câteva minute va reveni și va cumpăra toți trandafirii din florărie. Adevărul e că nu o va face niciodată.

Doamna T merge și ea pe stradă. Îl vede pe bărbat și îl salută cu politețe. Sunt vecini. Deși e abia luna martie, afară e cald. O briză călduță începe să sufle, iar în vreme ce ei traversează strada, doamna se gândește că treizeci de ani de mariaj ascund o adevărată poveste, cu urcușuri și coborâșuri. Înlăuntrul ei simte că ceva se surpă. Fericirea lor i-a trezit mereu invidia.

În supermarket, R caută o cutie cu gogoși. Verifică în fugă ceasul de mână. E ora 9. Nu vrea să părăsească magazinul. Alături de casa de marcat vede o domnișoară cochetă care pregătește cafele. Se apropie de ea și îi cere o duzină. Fata îl privește neîncrezătoare, dar îi zâmbește luminos. Lui R i-ar plăcea să-i afle numele, dar nu are curajul să o întrebe, în ciuda faptului că e un bărbat chipeș. Înghite în sec și se uită spre tânăra care îi pregătește comanda.

Doamna T se îndreaptă spre polița cu dulciuri și se uită chiorâș spre băiatul A. Se întreabă ce caută un copil neînsoțit acolo. Pe fața domnului P citește aceeași întrebare. Copilul strânge în brațe pungile cu aperitive. În magazin e mult zgomot, deși sunt puțini cumpărători. La radio sunt anunțate reducerile, iar pe ecranul instalat deasupra casei se difuzează un spot publicitar. Domnul P se pregătește să-l întrebe pe băiat ce face acolo în toiul zilei, singur, dar nu reușește. În următoarea clipă, se aude o împușcătură.

R încremenește. Se uită spre intrare, unde și-a făcut apariția un bărbat între două vârste, cu o armă în mână. Se aude încă o împușcătură, dar el nu se mișcă din loc. Cineva strigă „La pământ!” și abia atunci R devine conștient. Se lasă jos fără vlagă și îl urmărește pe omul cu arma. Domnișoara de la tejghea e alături, albă ca varul. În mintea lui e pustiu. Se simte actor la teatru, experimentează acel soi de depersonalizare pe care o trăiește ori de câte ori ajunge mort de oboseală acasă. Prin minte îi trece că azi nu va mai fi obosit – va fi pur și simplu mort.

Inițial, doamna T nu înțelege ce e cu sunetul acela strident. Se uită urât spre difuzoarele din colțurile magazinului, dar la a doua împușcătură simte că pământul îi fuge de sub picioare. Tremură și ascultă ordinul. Îl vede și pe vecinul său, care se apleacă liniștit. Nu bănuiește că e la fel de speriat ca ea. Fața lui e inexpresivă.

Încă o dată, se aude un urlet înfiorător: „La pământ, am spus!” Doamna T ține ochii închiși și pare că e lipită de pardoseală. Domnul P nu înțelege de ce omul a țipat iar, apoi îl vede pe A, cu lacrimi în ochi. Copilul a scăpat toate pungile pe jos și nu știe încotro să o ia. Se aude încă o împușcătură. Băiatul A începe să plângă înfundat și se uită în jur pierdut. Domnului P i se face milă de copil, ale cărui trăsături angelice îi amintesc de cele ale nevestei. Omul înarmat pare că începe să-și piardă răbdarea, așa că P se ridică și face un pas înainte, cât să-l tragă pe copil lângă el, la pământ. Imediat urmează zgomotul unei noi împușcături răsună în magazin. Preț de o clipă, pare că e liniște și doar vocea monotonă din difuzoare se aude pe fundal. Urmează o bufnitură surprinzătoare.

Doamna T murmură o rugăciune. A treia împușcătură i-a făcut inima să galopeze. Pare liniște, vreme de câteva secunde T e chiar sigură că totul s-a terminat, așa că deschide ochii. Nu-și poate stăpâni un urlet disperat, violent. Alături de ea, zace corpul nemișcat al domnului P. Ochii lui sunt deschiși, dar fără vreun licăr de viață în ei. Femeii i se pare că mortului i-a înflorit pe chip un zâmbet senin. Cămașa albă, scrobită, devine roșiatică, poate la fel de roșie ca trandafirii pe care el voia să-i cumpere. Poate că ultimul lui gând a fost că n-a mai apucat să-i spună soției, pentru ultima dată, că o iubește.  

Băiatul A plânge din ce în ce mai tare, ghemuit lângă trupul bărbatului mort. Doamna T atinge mâna subțire a băiatului și-l trage spre ea, dintr-o smucitură, îndemnată brusc un curaj de care nu se știa în stare. Îl trage mai aproape și îl cuprinde cu afecțiune, așa cum fac numai mamele când vor să potolească din suferința pruncilor. Își ascunde chipul în cârlionții lui blonzi și îl liniștește. Își jură că dacă scapă cu zilele, n-o să mai fumeze nici o țigară, are să-i pregătească în fiecare zi micul dejun băiatului ei și are să-i ofere toată dragostea de care e capabilă. Dacă reușește să scape cu zilele, va ști să fie fericită.

R e cât pe ce să-și piardă cunoștința. Fața lui pălește. Îl înfiorează balta de sânge, îl îngrozește figura macabră a criminalului, dar înainte de toate, îl sperie cumplit faptul că nu se teme de moarte. Vrea să se ridice, să meargă în întâmpinarea ucigașului și să pună capăt acestui spectacol funest. Se ridică ușor, dar simte cum cineva își înfige mâna în brațul lui. O vede pe domnișoara cu cafelele, care îl privește atât de speriată, încât îi trece prin cap că ea a reușit să-i citească gândurile. Rămâne uluit.

Se aude încă o împușcătură. Apoi încă una. Și o alta.

La nici zece minute distanță de supermarket, un pictor extravagant aruncă întruna culori pe o bucată de pânză. Nu știe că un bărbat și-a sacrificat viața pentru fiul lui. Și poate că nici n-o să afle vreodată.

În schimb, soția domnului P e în alertă încă de dimineață. A durut-o permanent inima, fără vreun motiv anume. Abia spre seară află ce s-a întâmplat. Și plânge toată noaptea. Nu va afla niciodată că el ieșise cu gând să-i cumpere trandafiri roșii, dar îi va simți mereu iubirea. Pentru totdeauna.  

Fictiuni.ro

Sugestii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.