Jocul de-a viaţa şi de-a moartea. Jocul de-a iubirea şi de-a trădarea. Jocurile sunt fără ambalaj. Piesele suntem noi. Îi spun toate acestea Soledadei, fără nici un fel de introducere. – Nu dispera, Juan. – Cineva s-a distrat scriind despre noi, ne-a plăsmuit din câteva cuvinte într-un oraş imposibil, într-o lume sinucigaşă… – Ca noi […]Citește...
– Juan! Mă opresc şi o salut. În faţa mea stă Soledad şi ştiu că am murit odată, împreună, demult mi se pare. Ne strângem mâinile şi ne vorbim în mijlocul străzii apoi ne oprim pe un refugiu în mijlocul străzii, la adăpost de maşini, coborâm într-o staţie de metrou sub lumini de neon unde […]Citește...
Plonjez într-o dimineaţă amorfă, confuză, rătăcită, cleioasă. Nu-i nici noapte şi nici zi. Mă întorc de la fereastră spre Soledad. – Nu-i nimic afară, îi spun Soledadei. Soledad îmi cere otravă. Tot ce-i pot oferi este o ridicare din umeri şi un zâmbet idiot. Radioul, uitat deschis, se tânguie ca după un prăpăd mondial. „… […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
