Author Archives: Mircea Liviu Goga - Page 2
Caniculă
Scriu asta așteptând să mă-ncep într-o realitate străină, evoluată după cusurul meu cel mai de preț (oare ce prost nu-și cultivă viciile?) și care mă transformă din când în când în pulbere pe care vântul o nădăjduiește departe, undeva, într-un alt timp, alt loc, diferit de noi toți. Aici, doar căldura atrage violatorii și...
Cu moartea pe dealuri
Ies uneori la braţ cu Moartea pe dealuri, Călcăm pe pajişti încântătoare şi ea Îmi spune că-mi cresc din oase lujeri lungi de lumină. În seri de vară târzii ne ascundem Prin poduri prăfuite, Deschidem hărţi străvechi ale unor continente ciudate, Planşe stelare prezentând Alte şi alte lumi. Citim vieţi. Mă...
Când priveam
Când priveam, Moartea veni lângă mine, Mă cuprinse de umeri: Sunt aici în toate bucuriile tale, Să nu-ţi faci griji, Doar tristeţea ne-ar putea îndepărta! Tristeţea înseamnă trecut şi regrete tardive, Nu pot să ajut decât unde Bucuria ne face una. Tu doar iubeşte, Lasă restul pe seama mea!...
Viața
Ştiu de undeva viaţa asta, Cineva mi-a povestit-o de multe ori Încercând să mă-nveţe, Iar eu mereu am uitat, mereu m-am luat cu altele. Până la urmă, ce e o viaţă – am întrebat-o – Ce e o viaţă şi am văzut-o râzând Ca un copil ce se bucură de un lucru ciudat colorat,...
În inimă
Deschide-mi inima, o, deschide această uşă, Intră, poţi să-ţi aduci de-acasă orice doreşti, Inima asta e goală şi destul de nedemnă. Dacă vrei, mută-ţi aici lumina Ca pe-un dulap cu haine imprevizibile, Mută-ţi tăcerile Spuse în dimineţi târzii, În fiecare unghi Pregăteşte surprize musafirilor toamnei. Ochii mei vor coborî atunci în inima...