Când priveam, Moartea veni lângă mine, Mă cuprinse de umeri: Sunt aici în toate bucuriile tale, Să nu-ţi faci griji, Doar tristeţea ne-ar putea îndepărta!   Tristeţea înseamnă trecut şi regrete tardive, Nu pot să ajut decât unde Bucuria ne face una.   Tu doar iubeşte, Lasă restul pe seama mea!...

Deschide-mi inima, o, deschide această uşă, Intră, poţi să-ţi aduci de-acasă orice doreşti, Inima asta e goală şi destul de nedemnă.   Dacă vrei, mută-ţi aici lumina Ca pe-un dulap cu haine imprevizibile, Mută-ţi tăcerile Spuse în dimineţi târzii, În fiecare unghi Pregăteşte surprize musafirilor toamnei.   Ochii mei vor coborî atunci în inima...