– Juan! Mă opresc şi o salut. În faţa mea stă Soledad şi ştiu că am murit odată, împreună, demult mi se pare. Ne strângem mâinile şi ne vorbim în mijlocul străzii Citește...
Lui Vasile îi plăcea ploaia de când se ştia el pe lume. De mic copil îi plăcea să zăbovească în ploaie, fie admirând stropii mari ai torentelor de vară, aciuit Citește...
— Ai grijă de tine, mamă! Aspazia abia îşi recunoscu propriul glas. „Trebuie că-s tare emoţionată” îşi spuse, privind-o pe Iasmina cum se deplasa de-a lungul culoarului, prin tren. Se descurca cam greu, mititica, Citește...
Totul în ceea ce privea construcţiile era simplu, dar deosebit de curat, îngrijit şi de bun gust. Însă dincolo de ce se putea vedea, exista o plăcută atmosferă de pace şi de linişCitește...
Norocul meu a fost să am o Umbră de treabă. Micuţă, finuţă şi plină de intenţii bune. Ne plăceau aceleaşi lucruri şi ne înţelegeam de minune. Nenorocul a fost că ne Citește...
