În curtea nesfârșită a regimentului, vecină cu imașul comunal, soldații, scoși pe întuneric, se pregătesc de inspecție. Se crapă de ziuă. Atmosfera umedă era parfumată de un miros pătrunzător de ierburi coapte, udate de rouă. Din depărtare se auzeau sunete slăbite de pitpalac și înjurături tari. Puțin câte puțin, negurile se risipeau, oamenii și lucruri […]Citește...
Fiecare cafenea are colţul obişnuiţilor săi. Bătrâni cu insomnii sau digestiuni grele, literaţi ce au de gând să scrie un roman, actori încărcați de ghină[1]. Printre ei strălucește, viu, fercheş, întinerit, câte un invalid de la partea sedentară, pensionar înflorit la faţă şi la butonieră, ce-şi acoperă chelia zburdalnică cu fire lungi de păr cănit, […]Citește...
Pe şoseaua Cotrocenilor, soldaţi zdrenţuiţi, gărzi gătite frumos, corvoade de oameni năduşiţi, pe jos sau în furgoane trase de catâri nostalgici, se-ncrucişează cu călăreţi, cu faetoane de lăptari, cu trăsuri de comandamente conduse cu stângăcie, cu automobile ruinate ce trec în goana mare. Nori uriaşi de praf întunecă văzduhul, se înalâă, se întind, se spulberă […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
