Tag archives for fictiuni #11 - Page 2

Dumnezeu e ţigan

Cred că mâncasem ceva sau era de la dinţi, dar aud „Dumnezeu e ţigan şi aşa a fost Mereu: i-au spus obiceiurile lo- cului şi li s-a părut talentat ori de câte ori i-a amuzat şi le-a vor- bit în toate limbile lor şi i-a ascultat dar ajungea să spună un singur lu- cru...
citește mai mult »

stelele vorbesc pe limba ta

un corp românesc este celălalt căruia îi transferi tot ce eşti la şcoală toţi aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi facea trafic de maşini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca o posibilitate acelaşi pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă...
citește mai mult »
Poezie

Până şi dobitoacele

„Sunt fiul pământului şi al cerului înstelat, dar sunt de leatul cerului. Vin la tine sfârşit de sete, dă-mi să beau din fântâna memoriei!“     Câţiva paşi despart umbra şi omul. Aici aerul e rarefiat, aproape că nu-i poţi spune aşa. E un fel de mers în genunchi, o încântare degeaba, nimic nu...
citește mai mult »
Poezie

Cu moartea pe dealuri

Ies uneori la braţ cu Moartea pe dealuri, Călcăm pe pajişti încântătoare şi ea Îmi spune că-mi cresc din oase lujeri lungi de lumină.   În seri de vară târzii ne ascundem Prin poduri prăfuite, Deschidem hărţi străvechi ale unor continente ciudate, Planşe stelare prezentând Alte şi alte lumi.   Citim vieţi.   Mă...
citește mai mult »

Când priveam

Când priveam, Moartea veni lângă mine, Mă cuprinse de umeri: Sunt aici în toate bucuriile tale, Să nu-ţi faci griji, Doar tristeţea ne-ar putea îndepărta!   Tristeţea înseamnă trecut şi regrete tardive, Nu pot să ajut decât unde Bucuria ne face una.   Tu doar iubeşte, Lasă restul pe seama mea!...
citește mai mult »