Ştiu de undeva viaţa asta, Cineva mi-a povestit-o de multe ori Încercând să mă-nveţe, Iar eu mereu am uitat, mereu m-am luat cu altele. Până la urmă, ce e o viaţă – am întrebat-o – Ce e o viaţă şi am văzut-o râzând Ca un copil ce se bucură de un lucru ciudat colorat, De […]Citește...
Deschide-mi inima, o, deschide această uşă, Intră, poţi să-ţi aduci de-acasă orice doreşti, Inima asta e goală şi destul de nedemnă. Dacă vrei, mută-ţi aici lumina Ca pe-un dulap cu haine imprevizibile, Mută-ţi tăcerile Spuse în dimineţi târzii, În fiecare unghi Pregăteşte surprize musafirilor toamnei. Ochii mei vor coborî atunci în inima mea, […]Citește...
Ce preț pune lumea asta pe iconoclaști, pe poeții nesăbuiți și sălbatici, Eugen Cioclea? Aud că ai murit în mizerie, cerșind de-ale gurii sub cea mai singuratică stea. (S-ar putea să fie o exagerare, s-ar putea ca acum să vorbească de fapt spaima mea…) Aș fi putut bate la ușa casei tale de dincolo de […]Citește...
Mi-ai cerut să-ți descriu într-un poem orașul și lacul în ceață, micul debarcader adormit. Descrierea e un procedeu ca oricare altul, dă-mi un motiv simplu și te voi compara cu orice. Deghizează-te în fetiță și bate-mi la ușă când începe să nu îmi mai pese. Ieși în calea mea cu kalașnikovul nevrozei. […]Citește...
în ce parte a orașului doare mai mult de câte taxiuri e nevoie pentru a ajunge în toate locurile pe care ar trebui să le uit din satelit străzile se văd ca niște ciorchini de lumină dar aici jos întunericul își satisface toate capriciile nici măcar un haiku din care să țâșnească pe […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
