Acesta-i un cântec de bard ostenit, De bard din pământul uitării. Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granit Cu albe portaluri un templu-au clădit De marmură-n marginea Citește...
I Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele Citește...
Prea înaltă stăpânire, este vreme, socotesc, Cu adâncă plecăciune, două vorbe să-ți șoptesc : Ți-am slujit cu înfocare și la orice ai urmat, Faptele măriii tale glasul meu le-a Citește...
traducere: Alexandru Philippide Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i Citește...
… În clasă e o tăcere ca-n biserică. La tablă stau smirna patru fetițe, între unsprezece și doisprezece ani, palide, îngrijate, cu ochii țintă la examinator. Acesta răsfoiește-o carte, o închide, se Citește...
