Domnul Nae – Bogdan Petriceicu Hasdeu

Sunt amici de care nu știi cum să scapi, și nu știi dacă s-a găsit vreodată cineva ca să scape de ei.

Ei pot fi Alexandru, Scarlat, Ion, Petru… dar bucureștenii preferă a-i caracteriza prin un singur nume generic de „domnul Nae“.

Poftiți-nepoftiți, primiți-neprimiți, ziua-noaptea, îi vezi urmărindu-te curat ca umbra, pe care ai fi gata a o vinde dracului, precum făcuse Peter Schlemihl în povestea lui Chamisso, dacă ai fi sigur că dimpreună cu umbra dracul va avea amabilitatea de a lua și pe nedreptățitul ei tovarăș.

Oricât de rece sau brusc ai fi cu acești amici înzestrați cu tenacitatea cleiului, ei nu te înțeleg sau, mai bine zicând, ei te înțeleg de tot pe dos: răceala și bruschețea li se pare a fi o dovadă de o intimitate cu atât mai mare.

Într-o zi, neștiind cum să te mai aperi, ai poruncit servitorului să răspundă domnului Nae, dacă va veni, că te-ai culcat după prânz. Domnul Nae vine, îmbrâncește pe servitor, zicându-ți cu un aer triumfător: „Ei bine, frățică! Feciorul tău nu pricepe că între mine și tine nu poate fi ceremonie, Dacă vrei să dormi, culcă-te; eu îmi voi fuma țigara. A propos, ai auzit de evenimentul de azi-dimineață?…“

Într-o zi el te găsește scriind o scrisoare. Dumneata profiți de această ocazie, zicându-i cu o politețe plină de înțeles: „Mă vei ierta, amice: sunt foarte grăbit…“ „O! o ! nemica! Nu te deranja scumpul meu!“ răspunde cu liniște companionul, „eu am venit numai ca să-ți relatez conversațiunea ce am avut-o cu un deputat din Cameră…“ și el se apucă a-ți povesti dialogul în curs de patru ore.

A doua zi te oprești pe pod pentru a vorbi cu un bancher asupra unei afaceri de bani. Ai fi prea bucuros ca nimeni să nu te audă. Abia ai început și iată că dracul aduce pe teribilul domn Nae, care te întrerupe, se amestecă în vorbă, apoi ia pe bancher la braț și-l trage la Briol pentru a juca o partidă de biliard, lăsându-te cu gura căscată și cu inima disperată.

Într-o duminică ți-ai ales o birjă frumoasă ca să mergi să iei aer șa Șosea sau la Băneasa. Pentru a ședea cât mai comod în trăsură, ceea ce este una din plăcerile cele mai dorite ale unei asemenea plimbări, ai vrea să fii singur. Din nenorocire, trecând pe Podul Mogoșoaiei, întâlnești pe nemilostivul domn Nae. El îți oprește birja, te-ntreabă unde mergi, se așază și te însoțește, crezând că prin aceasta îți face dumitale o plăcută surpriză și o mare îndatorire.

Este imposibil a descrie toate împrejurările în care amicia domnului Nae te face să blestemi ziua nașterii. Oricum să fie, în București, această tagmă sau breaslă amicală e atât de răspândită, încât noi am fi dispuși a crede că anume în capitala României s-a inventat proverbul: „unde sunt doi, cu el se face trei“.

(1866)