Tags : proza scurta romaneasca
Istoria e adevărată și merită povestită. Într-un oraș mare de provincie, sau mai bine într-o capitală mică, numele nu importă, este un negustor băcan foarte deștept, partizan hotărât și neascuns al conservatorilor. Colectiviștii* nu-l puteau suferi personal, însă n-aveau ce-i face, de vreme ce băcănia lui este în localitate singura prăvălie de clasa întâia în […]Citește...
— Lino, zice domnul, întinzând slujnicei o piesă de cinci lei, eu am sunat. Na, du-te la tutungerie… Ştii unde e tutungeria? Lina se gândeşte. Nu prea știe. Domnul explică: — În târg… Peste drum de cofetăria aia mare… Lina şi-a adus aminte şi face „Aha!” — Să te duci acolo şi să-mi cumperi un […]Citește...
„Tu mă știi, Emil, n-am fost nici mai bună și nici mai rea decât alții, nici mai frumoasă și nici mai urâtă decât alte femei și nici nu afirm că n-aș fi mulțumită de ceea ce sunt. Totuși există clipe, mai ales seara și cu deosebită intensitate înainte de-a adormi, când îmi pun întrebări despre […]Citește...
Razele apusului de soare învăluie blând mica, dar cocheta terasă situată în parcul central al orașului. Singurii clienți sunt o tânără și un tânăr care-și beau cafeaua fiecare la masa lui. În surdină se poate distinge melodia Amado mio cântată de Storm Large. Cei doi tineri par impacientați, se uită tot mai des spre ecranul […]Citește...
Ploaia Azi sunt ploaie. Nu mă mai conțin. Mă sparg disipându-mă într-un număr infinit de picături translucide. Ciorile mă simt primele și zboară fără astâmpăr cât mai sus, cântând croncănit ca să deznoade norii, cu gând să-mi grăbească venirea. Nu mișc. Mă simt bine în slăvi și nu mă las cu una cu două. Și-aș […]Citește...