Partener potrivit – Vladimir Arenev

Traducere și adaptare din limba engleză: Nicu Gecse

A fost dragoste la prima vedere. Așa, fără niciun avertisment.

Și totul se datora unei noi versiuni a filtrului optic „partener ideal”. Programatorii aceia năuci lăsaseră prea multe erori în software și iată cum apare un rezultat pentru tine!

Marina l-a observat pe neașteptate pe acel tânăr plăcut, printre mulțimile fără chip tipice orelor de vârf. Doar că lentilele Marinei nu l-au menținut parte din fundalul virtual, ci l-au arătat în cea mai bună lumină posibilă. În mijlocul unei străzi medievale înguste stătea un tânăr modern cu aspect perfect. Și se părea că și el a observat-o pe Marina (deși mai târziu avea să mărturisească faptul că o văzuse în mijlocul unor preerii nemărginite).

Au făcut schimb de mesaje electronice și spre seară luau masa într-un restaurant confortabil de pe riviera Senei. Aerul mirosea a migdale și puteau auzi discuțiile și râsetele turiștilor… Ba chiar Artiom a țâșnit într-o emisiune difuzată în direct, cu sunete și mirosuri. Când „Partenerul ideal” i-a avertizat despre eroare, ambii l-au ignorat. N-ar fi trebuit s-o facă.

De fapt, pe Artiom nu l-au deranjat deloc atacurile ei epileptice – s-a obișnuit repede cu ele și a tratat-o cu delicatețe.

– Nu-ți face griji, nu tu ești de vină – i-a spus el. N-ai de ce să te rușinezi!

Apoi a dus-o pe la clinici scumpe și cei de acolo au ridicat din umeri: codonii erau înscriși în chiar structura lanțului genetic, fiind răspândiți în așa măsură, încât găsirea și îndepărtarea lor erau practic imposibile. Au sugerat că ea i-ar putea da în judecată pe avocații corporației: străbunicul Marinei semnase un contract de cooperare comercială, dar nu fusese de acord cu clauza conform căreia descendenții lui vor putea deveni reclame live.

Ea însă n-a vrut să meargă în instanță. Voia doar ca totul să se termine. În timpul crizelor ei părea ca o păpușă de lemn care striga din răsputeri: „Folosește șamponul Snow Lion pentru părul mătăsos și parfumat!”

Și apoi, trei ani mai târziu, Artiom a găsit o eroare în propriul său ADN, care a supraviețuise cumva din secolul trecut. Fusese concepută atât de iscusit, încât nu existase nicio modalitate de a o localiza sau identifica la timp. S-a declanșat într-o zi, subit. Așa că Artiom umbla pe străzi cerând oamenilor să voteze pentru o nouă clonă a fostului președinte, cel care fusese răsturnat de actualul, în urmă cu peste patruzeci de ani.

În cele din urmă, Artiom se văzu forțat să urmeze o recodare obligatorie. Marina fu decăzută din drepturi. „Slavă Domnului că n-am avut copii” – se gândea ea. Îi era frică chiar să-și imagineze ce ar fi moștenit descendenții lor.

Așa că viața ei continuă și nu este chiar una tocmai rea, serios. Cam așa stau lucrurile pentru mulți dintre noi.

Doar că în fiecare noapte visează la râsetele îndepărtate, iar aerul miroase din nou a migdale, iar luminile sclipesc de cealaltă parte a râului…