O apucam de un picior şi o trăgeam de sub masă. O strângeam la piept şi abia atunci dădeam drumul lacrimilor. Curgeau peste ochii ei cu pleoape înţepenite şi deveneau plânsul ei. Sarea lor mai curăţa urmele de cariocă de pe fruntea Adelinei dar n-o puteam privi decât târziu, mult mai târziu, când consideram că […]Citește...
Prezentatorul era vizibil emoţionat. Pe ecranele ultra-subţiri de înaltă definiţie i se putea observa transpiraţia de pe faţă. Una dintre distracţiile preferate ale adolescenţilor era zoom-in-ul în imaginea de miliarde de pixeli, până când cadrul surprindea imagini groteşti dar perfect umane, precum un prim plan cu un fir de păr facial. Posesorii noilor apare holografice […]Citește...
„Ca să mă salvez alergam printre eroi singura noastră şansă e să fim mai radicali decât ei ziceau ok şi chiar le reuşea dar ce să vezi din când în când le dispărea câte o mână sau o retină întotdeauna ceva rămânea înapoi dacă poţi să-ţi dai seama şi atunci ca să mă salvez singura […]Citește...
Povestea pe care o veţi citi de-ndată e plină de suspans, destul de scurtă şi, mai presus de toate, adevărată! Începe în Constanţa, urbea însorită, după Apărătorul cel Dintâi al Creştinismului numită. Chiar dac-acesta vi se pare un orăşel ca orişicare, să ştiţi c-aici, mai mult ca-n alte locuri, cele ce se arată ochilor sunt […]Citește...
– Juan! Mă opresc şi o salut. În faţa mea stă Soledad şi ştiu că am murit odată, împreună, demult mi se pare. Ne strângem mâinile şi ne vorbim în mijlocul străzii apoi ne oprim pe un refugiu în mijlocul străzii, la adăpost de maşini, coborâm într-o staţie de metrou sub lumini de neon unde […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
