– Cei pentru biserică să se adune în curtea interioară!, tună glasul gardianului şef de-a lungul coridorului. Uşile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. ÎncolonaţCitește...
— Hai, Ițic! — Hai, don’ căprar! Porniră. Căprarul înainte, Ițic după el, prin șanțul de apărare părăsit, în care zăpada se troienise peste bulgării de păCitește...
Pe şoseaua Cotrocenilor, soldaţi zdrenţuiţi, gărzi gătite frumos, corvoade de oameni năduşiţi, pe jos sau în furgoane trase de catâri nostalgici, se-ncrucişează cu călăCitește...
Numai cine a trăit mult ca Agatocle Leuştean, precum am trăit eu, putea să-l cunoască din talpă. Avea o mulţime de ascunzişuri şi deschisuri. Mai întăi, singură această îCitește...
traducere şi adaptare: Nicu Gecse (urmare din numărul precedent) Am stat câteva secunde, pândind, şi nu s-a întâmplat nimic, camera se dovedi pustie dintr-un capăt în altul. Atunci însă, ştiţCitește...
