Tsunami – Norio Hasegewa

Traducere și adaptare din limba japoneză: Nicu Gecse

Hashimoto se plimba prin fața sălii de examen, cu fața galbenă ca șofranul, nehotărându-se încă să intre. Mai avea vreo zece minute și-ar mai fi putut întârzia pe hol, deși toți ceilalți candidați la postul de profesor de matematici superioare își ocupaseră locurile calmi, așteptând ora 10.

Supraveghetorul, un individ cu fața ciupită de vărsat de vânt, sta înțepenit lângă fereastră, gândindu-se aiurea.

Și Hashimoto, palid, intră și se așeză stingher la un pupitru. Pentru el era clar – nici se punea problema dacă va putea rezolva problemele de examen – totul se reducea doar la concentrare.

Iar supraveghetorul avea fața ciupită și se uita la ceasul vechi ce-l purta la vesta-i albastră. Și-i tremura brațul. Iar el, bietul om, era obosit și se gândea la concediul apropiat.

Și Hashimoto știa ce gândește supraveghetorul.

Și fața ciupită ascundea sub zâmbetul trist oboseala și dorința de a avea un sejur liniștit. Iar Hashimoto se concentra și știa ce-i trece prin gând ciupitului.

Și știa că va deschide plicul cu problemele de examen.

Iar ceasul vechi, pe care supraveghetorul îl mângâia cu venerație în timp ce-l punea la loc în buzunarul vestei, ticăia doar pentru punctul de lumină pe care Hashimoto și-l crease virtual în encefal, pulsând ca un val de mare spălând țărmul nisipos al unei zile albe și liniștite.

Nu avea emoții. Se odihnise excelent, își băuse ceaiul și-și începuse antrenamentul mintal încă din metrou. În vagon, tânărul poștaș târa după el o tolbă de scrisori, gândindu-se la logodnică – o liceeană din ultimul an care avea toana de a se vopsi blondă. Mătușa Ota își repeta în gând că-i o căscată și că iar a uitat să cumpere lapte… Scripeții din problema studentului așezat pe colț nu echilibrau mișcarea uniform accelerată a troliului… Doctorul miop nu prea suporta bine aglomerația. De unde bani pentru lădița de fructe? Nu, n-ar trebui să gătească pește pentru cină… Oare, de ce nu-l sună agentul imobiliar?… Blestemaților, m-ați lăsat fără slujbă! Ce mi-ați făcut?… Pe un scaun, lângă ușă, un bătrân adormit.

Și acum, marele examen ce nu-i putea scăpa printre degete. Niciunul dintre cei aflați în sală n-ar fi putut scrie ceva fără ca el să nu fi aflat deja soluția simultan cu momentul în care aceasta i-a trecut prin gând respectivului individ. Așadar, nu-și va face griji. Va ști. Știe. Va putea discerne soluția.

Nu. Nu-ți face griji. Concentrare. Nu-ți face griji.

Pulsând ca marea… Puncte luminoase pulsând în creier… faruri atrăgând gândurile celorlalți precum corăbii în derivă, pe ceață…

Acum e cald. Frig. Colegul din dreapta ezită îndelung între două metode de calcul. Cel așezat dinaintea lui lucrează deja la varianta a doua la care se gândise cel care ezită, iar individul de la fereastră dezvoltă subiectul 5, cel de geometrie analitică.

Dar ce se întâmplă? Cel de la pupitrul de lângă ușă este ecranat? Nu-i vine nimic dinspre el, nicio frântură de gând, nicio idee. E cald. Plouă în încăpere. Ciupitul se plimbă nervos. Deocamdată, Hashimoto n-a scris nimic. Cu palma streașină deasupra ochilor, se concentrează. Ploaia se oprește. E din nou răcoare. Aude clar gândurile celui așezat în fața lui, care lucrează acum la subiectul al doilea. Și ciupitul vrea în concediu, iar spălătorului de geamuri i-ar mai trebui vreo trei mii de yeni ca să-și poată plăti chiria restantă, altfel va…

Să nu uiți să-i trimiți felicitări în scris, știi doar că-și aniversează ziua de  naștere!… Cum adică nu mai aveți cretă la examenul de fizică? Hashimoto e din nou palid. Nu mai aude gândurile celor din încăpere, dar valuri tot mai mari îi inundă luminile pulsatorii din creier. Oare cât mai au până se încheie examenul?

Doresc să văd paltonul acela gri… Sunt zborul KT104 New York – Osaka. Cer permisiunea de aterizare… Vă mulțumesc, domnule doctor… Vezi că l-am lăsat în odaia cea mare… Ți-am spus să vinzi trei sute de acțiuni… Bătrâna va fi nevoită acum să închidă prăvălioara… Dacă nu știți nici engleză, vă veți descurca destul de greu aici, la Bombay… Ce te faci, Alioșa, îți moare fetița?!… Du-te la târg… Doamne, cum bat clopotele a sărbătoare. Uite-l pe papă în balcon…

Și Hashimoto, ca bolnav, își duce mâinile la frunte. Și stiloul îi cade pe podea, împroșcându-l cu cerneală albastră. Albastră – de culoarea mării ce-i vuia în cap… Iar el aude voci apropiate… și străine, programe de radio și mesaje transmise prin satelit, în limbi necunoscute… pe care le înțelege!

Și după un val de gânduri venea un altul mai mare, spălându-i informațiile anterioare, încețoșând pentru o clipă licuricii pulsatorii din cutia lui craniană, ce se hrăneau cu informații și creșteau. Diformi și hidoși, cu obrazul ciupit de vărsat de vânt, doreau să-și sărbătorească sejurul de naștere cu o derivată parțială, integrând peștele cumpărat în Filipine de doctorul irlandez, care se situase între marile fresce poetice ale perioadei campionatului mondial de apendicită cu cârmaci.

Gândurile veneau înlănțuite… nu, nu-i duminică, dragă mamă, se spărgeau ca de țărm, acolo-i Casa Albă, se retrăgeau, regele e în China, se umflau, se umflă, cresc, încă se trage în Bosnia, revin, mătură totul, mirii surâd, crește prețul la cafea, feroviarii elvețieni sunt în grevă, în Africa centrală, lovitură… Doamne, cad meteoriți, ora 17,30, urmăriți știrile, realitatea pulsează, 60 de dolari, licuricii hăpăie hulpav din gânduri, îi sfâșiie neuronii, furtună de nisip. Moartea se joacă dând cu piciorul unei sticle de alcool ce murmură cântecelul Frère Jacques cu gura deschisă haotic a unui canal.

Bestiile râd hohotit sau au surâsuri de piatră. Urlând,  Hashimoto se prăbușește de pe scaun. Nu se poate mișca. Doar urlă. Cineva pune moartea în farfurii de inox. Cu capul dat pe spate și cu un zâmbet tâmp, nenorocitul privește tavanul din care ning fluturi albaștri, cântând ceva de Bach, parcă. Omul plânge și moare, iar luminile pulsând umplu încăperea părăsită de acei oameni speriați de cadavrul candidatului Hashimoto și îngroziți de valul de date ce le inundă creierele, ștergând informații și retrăgându-se spre a reveni mai puternic, mai sălbatic, spre luminile pulsatorii din creiere.

(Traducere apărută în
Curierul Național Magazin,
august 1995)

 

Nicu Gecse

Sugestii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.