Ca într-un vârtej, cu o iuţeală uimitoare, urcase — până la cea din urmă — treptele de care mulţi se agaţă cu jertfe mari, adeseori cu preţul vieţii. I s-a zis Citește...
Jucând în zarea mea, paiața Mi-a dat azi bună dimineața, La geamul din grădină. O roată de mătase și lumină L-a-mpresurat cu nimb de heruvim. A fost vecini de zăCitește...
Sunt amici de care nu știi cum să scapi, și nu știi dacă s-a găsit vreodată cineva ca să scape de ei. Ei pot fi Alexandru, Scarlat, Ion, Petru… dar bucureștenii preferă a-i Citește...
În curtea nesfârșită a regimentului, vecină cu imașul comunal, soldații, scoși pe întuneric, se pregătesc de inspecție. Se crapă de ziuă. Atmosfera umedă era parfumată de un miros Citește...
L-am cunoscut acum patru ani, în tren. Mă duceam la Iași. Era o noapte friguroasă. Mă durea capul. Stam cu ochii închiși, zgribulit într-un colț, și-aș fi dat mult să pot dormi puțCitește...
