Sunt amici de care nu știi cum să scapi, și nu știi dacă s-a găsit vreodată cineva ca să scape de ei. Ei pot fi Alexandru, Scarlat, Ion, Petru… dar bucureștenii preferă a-i caracteriza prin un singur nume generic de „domnul Nae“. Poftiți-nepoftiți, primiți-neprimiți, ziua-noaptea, îi vezi urmărindu-te curat ca umbra, pe care ai fi […]Citește...
Paul scotocea de zor prin dulapul din dormitor și vorbea cu voce tare ca să poată fi auzit de Vera, aflată în sufragerie. – La ce oră ar trebui să ajungă părinții tăi, scumpo? întrebă el. Nu primi niciun răspuns. – Ce zici? Să-mi pun cămașa aia nouă cu carouri gri? Parcă mamei tale îi […]Citește...
În curtea nesfârșită a regimentului, vecină cu imașul comunal, soldații, scoși pe întuneric, se pregătesc de inspecție. Se crapă de ziuă. Atmosfera umedă era parfumată de un miros pătrunzător de ierburi coapte, udate de rouă. Din depărtare se auzeau sunete slăbite de pitpalac și înjurături tari. Puțin câte puțin, negurile se risipeau, oamenii și lucruri […]Citește...
L-am cunoscut acum patru ani, în tren. Mă duceam la Iași. Era o noapte friguroasă. Mă durea capul. Stam cu ochii închiși, zgribulit într-un colț, și-aș fi dat mult să pot dormi puțin. Dar vagonul era plin, fumul de la țigări mă îneca, ș-alături de mine, în cele două tichete largi, erau patru călători care […]Citește...
Traducere și adaptare din limba spaniolă: Nicu Gecse Kassim era un om bolnăvicios, bijutier de meserie, chiar dacă nu avea un magazin stabilit. Lucra pentru familiile înstărite, specialitatea lui fiind montarea pietrelor prețioase. Rar se găseau mâini pricepute ca ale lui pentru lucrări delicate. Dacă ar fi avut mai multă chibzuință și mai multă pricepere […]Citește...
© 2013-2022, Fictiuni. All rights reserved
